Un vehicul care ar putea funcționa fără motor termic, motor electric sau baterii de tracțiune pare, la prima vedere, o soluție fantasmagorică inspirată din filmele științifico-fantastice. Totuși, inventatorul român Adrian Roșca susține de peste un deceniu că a dezvoltat un astfel de sistem, iar prototipul său, denumit Rosmar H, a generat numeroase controverse după aparițiile în emisiuni TV și în presa din România.
În prezent, proiectul a atras atenția unui inginer recunoscut pe YouTube prin canalul „Driving 4 Answers”, specializat în explicații tehnice și analize ale tehnologiilor auto. Acesta a studiat în profunzime invenția românului și a realizat chiar o versiune funcțională, la scară mică, pentru a verifica dacă principiul de funcționare are fundament tehnic sau dacă promisiunile sunt exagerate, conform Chip Germania.
Cum explică inventatorul funcționarea sistemului Rosmar H
Contrar mașinilor convenționale, Rosmar H nu utilizează un motor termic sau electric pentru propulsie. În schimb, sistemul se bazează pe cilindri pneumatici alimentați cu aer comprimat. 
Conceptul din spatele proiectului este că vehiculul nu înaintează prin rotația continuă a roților, ci printr-un mecanism care imită mersul uman. Cilindrii împing în succesiune roțile, generând mișcarea de înainte. Inventatorul afirmă că sistemul necesită doar o baterie de 12 volți pentru comenzi electronice și nu consumă combustibil în sens clasic.
Vezi și:
Declarațiile sale au atras atenția și datorită performanțelor anunțate. Adrian Roșca susține că mașina ar putea accelera de la 0 la 100 km/h în doar 0,3 secunde și ar putea atinge o viteză maximă de 600 km/h, cifre care depășesc cele ale celor mai rapide automobile actuale.
Inginerul a realizat un prototip propriu pentru verificarea teoriei
În loc să se limiteze la comentarii, creatorul canalului „Driving 4 Answers” a reproduse mecanismul utilizând componente imprimante 3D și un sistem pneumatic controlat electronic.
În timpul testelor, a observat că mecanismul poate genera într-adevăr mișcare prin acționarea succesivă a cilindrilor. Totuși, pentru ca vehiculul să înainteze, este necesar ca fiecare roată să fie blocată temporar în anumite momente ale ciclului de funcționare.
În prototipul realizat de inginer, această problemă a fost rezolvată prin utilizarea unor rulmenți unidirecționali. În schimb, în sistemul prezentat de Adrian Roșca, funcția de blocare este asigurată de sistemul de frânare, etrierele fiind acționate sincronizat cu mișcarea cilindrilor.
Analiza indică faptul că această soluție ridică semne de întrebare în privința vitezei foarte mari, deoarece fiecare roată ar fi frânată și eliberată repetat pe durata deplasării.
Aerul comprimat poate propulsa automobilul, dar are limitări semnificative
Una dintre concluziile principale ale studiului este că vehiculul nu funcționează fără energie, ci utilizează energia stocată într-un rezervor de aer comprimat.
Altfel spus, nu este vorba despre un sistem care generează energie din nimic. Aerul trebuie comprimat anterior, acest proces consumând energie. Odată ce presiunea din rezervor scade, vehiculul nu mai poate continua deplasarea până la reîncărcare.
Inginerul explică faptul că sistemul propus de Adrian Roșca diferă de alte mașini experimentale cu aer comprimat, întrucât folosește direct expansiunea cilindrilor pentru propulsie. Acest lucru poate crește eficiența comparativ cu sisteme care încearcă să pună în mișcare un motor convențional folosind aer comprimat.
Chiar și astfel, capacitatea de stocare a energiei rămâne limitată. Estimările arată că un rezervor suficient de mare pentru un automobil poate stoca doar câțiva kilowați-oră de energie utilă, insuficient pentru performanțele spectaculoase revendicate de inventator.
Care performanțe sunt considerate plauzibile și care ridică semne de întrebare
După simulări, specialiștii au concluzionat că viteza maximă de 600 km/h este extrem de improbabilă. Energia necesară pentru atingerea acestei viteze ar depăși cu mult capacitatea unui rezervor de aer comprimat montat pe un automobil.
Pe de altă parte, o accelerație extrem de rapidă ar putea fi realizabilă din punct de vedere mecanic, dacă presiunea disponibilă este suficient de mare. Totuși, o accelerație de la 0 la 100 km/h în doar 0,3 secunde ar genera o forță de aproximativ 9,4 G, o valoare peste limitele suportabile de majoritatea oamenilor fără pregătire specializată.
Analiza mai evidențiază și alte limite ale conceptului, precum necesitatea unor șine fixe și a unor componente montate direct pe roți, eliminând posibilitatea utilizării unei suspensii convenționale și crescând masa nesuspendată. Aceste aspecte afectează confortul, stabilitatea și manevrabilitatea vehiculului.
