Articol de Stefania Palma (Washington)
În marţi, cel mai înalt judecător american a intervenit, preşedintele Curţii Supreme, John Roberts, reproşându-i liderului executiv că a sugerat că un judecător cu care nu era de acord ar trebui anchetat. Fără a-l menţiona pe Trump, acesta a indicat că ameninţările preşedintelui „nu sunt un răspuns adecvat” la divergenţele sale cu deciziile judiciare – o critică aspră la adresa unui lider american cu o istorie complicată în raport cu sistemul judiciar.
Declaraţiile lui Roberts au evidenţiat o tensiune uimitoare între puterea judecătorească şi cea executivă, două dintre cele trei ramuri ale guvernului american, alături de Congres. Intervenţia preşedintelui Curţii Supreme a apărut într-un moment crucial pentru sistemul judiciar american, potrivit experţilor în drept, după săptămâni de atacuri la adresa judecătorilor din partea lui Trump şi aliaţilor săi. 
„Statul de drept în ţara noastră se află la limita prăpastiei, ameninţând cu anarhie şi colaps”, a declarat William Eskridge, profesor la Yale Law School. „Dacă vom cădea peste margine depinde de dacă actuala administraţie sfidează deschis sau chiar eludează tacit precedentul juridic”, a adăugat el.
Trump pare hotărât să testeze limitele puterii sale în raport cu sistemul judiciar. După declaraţia lui Roberts din marţi, un judecător federal din Maryland a decis că Elon Musk şi așa-numitul Departament al Eficienței Guvernamentale „au încălcat probabil Constituţia Statelor Unite” prin închiderea Agenţiei SUA pentru Dezvoltare Internaţională. Această decizie a fost luată la câteva zile după ce oficialii americani din domeniul imigraţiei au ignorat un ordin al unui judecător din Massachusetts şi au deportat doctorița libaneză Rasha Alawieh după reţinerea ei la un aeroport din Boston timp de 36 de ore.
Guvernul a argumentat că oficialii de imigrări au aflat de ordin doar după decolarea avionului doamnei Alawieh. Totodată, SUA au deportat săptămâna trecută în El Salvador peste 250 de presupuşi membri ai unei bande venezuelene, în ciuda unui ordin al unui judecător federal de întoarcere a avioanelor, pe fondul îndoielilor cu privire la legalitatea acţiunii.
Imigraţia a fost un punct de conflict evident. În comentariile care au determinat intervenţia lui Roberts, Trump s-a exprimat împotriva „multora dintre judecătorii corupţi” pe care i-a acuzat că îi împiedică în misiunea de a expulza imigranţii ilegali. Însă, într-un alt caz anterior, luna trecută, un judecător din Rhode Island a declarat că guvernul continuă să reţină fonduri federale, încălcând un ordin judecătoresc anterior.
Administraţia a invocat probleme de comunicare între departamente. În fiecare caz, guvernul a justificat acţiunile prin situaţii cum ar fi eşecurile de comunicare, susţinând totodată că s-a străduit sa respecte deciziile judiciare. Însă, declaraţiile lui Trump şi ale aliaţilor săi au subliniat dezacordul lor cu judecătorii care intervin în procese.
Stephen Miller, consilier apropiat al lui Trump, s-a dezlănţuit împotriva „judecătorilor radicali necinstiţi” într-o postare recentă, argumentând că „nu au autoritatea să gestioneze puterea executivă”.
În luna precedentă, vicepreşedintele JD Vance s-a exprimat în mod similar: „Judecătorii nu pot controla puterea legitimă a executivului”, a declarat JD Vance pe reţelele sociale.
„Ne putem imagina că instanţele sunt reticente în a se confrunta direct cu ramura executivă, mergând până la emiterea de ordine de sfidare”, a declarat Douglas Keith, consilier superior al programului judiciar de la Centrul Brennan. Instanţele depind de serviciul US Marshals pentru punerea în aplicare a hotărârilor lor, însă acest serviciu este parte integrantă a Departamentului de Justiţie, subordonat procurorului general.
Susţinerea oficialilor guvernamentali privind sfidarea ordinelor judiciare este rară, dar nu fără precedent. În 2019, de exemplu, un judecător federal a criticat-o pe Betsy DeVos pentru neluarea măsurilor în vederea opririi recuperării împrumuturilor de la studenţi. Dar poziţia de preşedinte a lui Trump îl izolează într-o oarecare măsură de consecinţele juridice. Anul trecut, Curtea Supremă i-a oferit o formă de imunitate extinsă împotriva urmăririi penale pentru acţiunile întreprinse în calitate de şef de stat.
Experţii juridici nu îşi aduc aminte de un astfel de precedent – un ordin de sfidare emis împotriva unui preşedinte în exerciţiu. Există o tradiţie potrivit căreia preşedinţii respectă hotărârile judiciare, chiar dacă nu le convin. Cazurile ce l-au implicat cel mai mult pe Trump ar putea ajunge în cele din urmă la Curtea Supremă, unde împărţirea ideologică dintre conservatori şi liberali este evidentă.
Însă, problemele de respectare a statului de drept nu sunt neapărat legate de opţiunile politice. Roberts, care a intervenit în marţi, este considerat moderat din punct de vedere politic. Experţii avertizează că sfidarea sistematică din partea lui Trump ar putea compromite structura de guvernare a Americii. Când ramura executivă ignoră în mod repetat hotărârile judiciare, „speranţele publice şi chiar judiciare că oficialii vor respecta legea vor fi erodate treptat”, a declarat Eskridge.
