România păstrează unele dintre cele mai întinse pășuni din Europa, administrate încă prin metode tradiționale. Dar agricultura modernă se extinde, iar fânețele devin un simbol al unui stil de viață în declin.
Fânețele aurii au reprezentat de secole un simbol al vieții rurale românești. Cu înălțimi de până la trei metri, ele sunt rodul unei munci asidue a familiilor, de la copii până la bunici, în plin sezon estival.
Membrii familiei tund iarba înaltă, o lasă să se usuce la soare și o strâng pentru iarnă, aranjând-o cu grijă pentru a o proteja de vânturi puternice, ploi abundente și zăpadă. Pe parcursul iernii, fânul este folosit pentru hranirea animalelor. 
Munca este considerabilă și implică întreaga comunitate, dar beneficiile sunt mult mai largi decât hrana pentru animale și oameni.
Pășunile tradiționale, printre cele mai diverse ecosisteme terestre din lume
În cea mai mare parte a Europei de Vest, utilizarea îngrășămintelor chimice a dus la dispariția pășunilor bogate în biodiversitate. În Marea Britanie, 97% din aceste suprafețe au dispărut de la anii 1930.
Cercetările indică faptul că aceste pășuni sunt printre cele mai diverse ecosisteme terestre de pe Pământ, pline de insecte, fluturi și păianjeni, precum și peste 100 de specii de plante.
Studiile au arătat că fânețele tradiționale din România pot susține o biodiversitate mai mare decât zonele naturale protejate. De la mai până în iulie, înainte de cosire, acestea sunt acoperite de flori sălbatice și insecte.
Această bogăție este rezultatul muncii umane: plantele, păsările și insectele s-au adaptat de-a lungul secolelor de cultivare și recoltare, ciclurile lor de viață fiind strâns legate de agricultură.
Construirea fânețelor în timpul recoltării, Valea Bistriței, aproximativ 1920-1945.
„În ultimii 30 de ani, totul se schimbă extrem de repede”
Sarig Attila, fermier din Ghimeș-Făget, un sat montan din Carpații Orientali, declară:
„Îmi iubesc satul natal. Apreciez profund ceea ce ne-au lăsat strămoșii noștri – modul blând de a interacționa cu natura, respectul pentru ea și modul în care lucrau câmpurile, creând o biodiversitate atât de bogată.”
Familia sa locuiește în sat de cel puțin patru generații. Ghimeș-Făget, cu o populație de 5.000 de locuitori, a funcționat în principal autonom timp de 400 de ani, cu o combinație de oi, vaci, grâu și alte cereale. Etnoecologii au descoperit că mulți locuitori pot identifica peste 120 de specii de plante.
Schimbările sunt rapide și în România: tinerii pleacă din sate în căutare de locuri de muncă în alte părți ale Europei, iar oamenii și caii sunt înlocuiți cu mașini și îngrășăminte.
În ultimii 15 ani, la Ghimeș-Făget au apărut utilaje mici pentru tuns și aranjarea ierbii în rânduri, precum și tractoare mai mari.
„Timp de 300 sau 400 de ani, aproape că nu a existat nicio schimbare, iar acum, în ultimii 30 de ani, totul se schimbă extrem de repede. În ultimii ani, transformarea a fost fulgerătoare.”
Acum doar câteva familii mai fac fân în mod tradițional. Plecarea tinerilor împiedică pe Attila să angajeze ajutor, făcând mai economică folosirea utilajelor.
„Oamenii își iau tractoare pentru că sunt mai puternice decât caii și pot face mai multe lucrări”, spune Attila, îngrijorat de pierderea legăturii seculare cu pământul.
Transilvania, ultima regiune europeană cu peisaje agricole tradiționale la scară largă
Există totuși cei care se străduiesc să mențină tradiția fânețelor.
Nat Page este directorul Fundației Adept, o organizație de conservare a biodiversității și dezvoltare rurală, care sprijină fermierii pentru o administrare eficientă a pășunilor. Fundația îi ajută pe fermieri să acceseze fonduri pentru protejarea biodiversității și a crea piețe pentru producția lor.
Activitatea sa acoperă 30.000 de hectare (74.000 de acri) de pășuni la sud de Sighișoara, în Transilvania, administrate de aproximativ 5.000 de fermieri mici.
„Poți merge zile întregi prin pășuni”, spune Page. „Transilvania este ultima regiune europeană cu peisaje agricole tradiționale la scară largă. Susținem micii fermieri să rămână.”
În continuare, abandonarea metodelor tradiționale continuă: în unele zone, jumătate din fânețe rămân necosite.
Pierderea acestor pășuni tradiționale ”se produce peste tot”, spune Attila, și lipsa gestionării umane diminuează biodiversitatea:
„Nu sunt destui oameni pentru a face munca – tinerii pleacă din sate. Este trist. Eu văd o valoare enormă în asta, dar noua generație nu.”
Foto: Profimedia
Adrian Sabău, originar din București, a absolvit studiile de licență la Universitatea din București. Cariera sa în jurnalism a început la “Gândul”, fiind și traducător. Este pasionat …
vezi toate articolele
