Un pachet fiscal-bugetar imperfect afectează economia și societate, având un pronunțat caracter ideologic, conform analizei profesorului Cristian Socol pentru MEDIAFAX.
„Luând în considerare experiența țărilor UE și literatura științifică din ultimii 30 de ani, implementarea actuală a pachetului va afecta puternic economia, va accentua inegalitățil economică și socială, va crește sărăcia și va retrograda România cu 10-15 ani în ceea ce privește dezvoltarea umană. După aproape 20 de ani de convergență, România se va confrunta cu un declin, accentându-se decalajele de dezvoltare, revenind la competiția cu Bulgaria pentru ultimul loc din UE.”
Încercarea de a „privatiza” fundamentul statului român va avea probabil succes. Prin privatizarea educației, sănătății, a companiilor de stat strategice profitabile și prin abordarea liberalizării, restructurării și privatizării (inclusiv prin acționarea asupra agențiilor de reglementare), România va deveni un experiment de stat minimal (unic în modelul european), oferindu-și servicii publice doar celor capabili să le plătească. Social, povara va apăsa aproape în totalitate asupra celor cu venituri mici și clasei de mijloc, deteriorând sistemul de protecție socială, și reducând rapid și brusc bunăstarea acumulată în ultimii ani. Politic, fracturile sociale se vor accentua, iar opoziția va acumula frustrarea a milioane de români. 
Pachetul fiscal-bugetar nu este legat de negocierile grupului tehnic de lucru (care, ex post, s-a dovedit a fi doar un exercițiu simbolic), ci este o abordare predeterminată din grupuri de lucru informale și negocieri cu Comisia Europeană. Dependența exclusivă de austeritate va afecta puternic capitalul autohton și companiile locale, accentuând dezechilibrul comercial. Criza bugetară, pe care altfel ar putea fi gestionată, va degenera într-o criză economică, socială și politică de proporții.
Era necesară consolidarea fiscală? Da. Se putea face diferit? Da, respectând limitele Planului Național Bugetar Structural 2025-2031, progresând gradual, echitabil, abordând excesele și privilegiile în cheltuieli, și luptând eficient contra evaziunii. Cu un stat puternic, nu unul minimal; cu un pachet de reforme și investiții, nu doar măsuri de austeritate.
A existat o altă cale și iată 5 argumente simple.
Consolidarea fiscală trebuie să fie echitabilă, cu o povară mai mare pentru cei capabili și mai mică pentru cei vulnerabili. Impozitul progresiv ar fi fost o alternativă mai bună decât creșterea TVA general, și în special a TVA redus, o măsură care crește povara fiscală pentru persoanele cu venituri mici. TVA este un impozit regresiv, care afectează mai mult cei care au o pondere mai mare a alimentelor, medicamentelor și utilităților în coșul de consum. Pensionarii vor suporta un impact dublu față de cei de vârsta medie, iar familiile cele mai sărace vor suporta o povară de 3-4 ori mai mare decât cele mai bogate. Suplimentar, pensionarii vor suporta o povară suplimentară de CASS, neechitabil având în vedere contribuțiile lor pe parcursul deceniilor la pensii și sănătate.
Având în vedere impactul contracționist, consolidarea fiscală ar trebui limitată strict la ceea ce este necesar, fără adaosuri. Experiența țărilor din Europa Centrală și de Est și din România arată că la fiecare euro tăiat dintr-o cheltuială productivă se pierd 80 de eurocenți la PIB, iar la fiecare euro în plus de impozite se pierd 50 de bani la PIB. Nu se poate justifica rațional de ce pachetul de consolidare propus implică o ajustare agregată (reduceri de cheltuieli + creştere venituri) de peste 3,75% din PIB, când România avea nevoie de 2,2% din PIB, plecând de la un deficit bugetar estimat de 8,6% din PIB pentru 2025 și urmărind o ajustare la 6,4% din PIB până la sfârșitul anului 2026.
Consolidarea fiscală trebuie să aibă un impact macroeconomic pozitiv. TVA mărit are un impact inflaționist și contracționist semnificativ. O inflație cuprinsă între 9 și 10% și contracție economică între 0,4 și 0,9% sunt scenarii probabile. Creșterea TVA va afecta competitivitatea producătorilor români, va genera scumpiri în lanț și va afecta IMM-urile. De asemenea, creșterea TVA poate crește evaziunea fiscală, luând în considerare faptul că România are cel mai mare decalaj de TVA din UE (31% din TVA-ul ce ar trebui încasat la buget nu se încasează). O alternativă, precum impozit progresiv, ar avea un impact inflaționist și contracționist mai redus, dar ar atenuă inegalitățile. Ar oferi un spațiu fiscal structural pentru viitor. Aplicarea unui impozit progresiv rezolvă acest dezechilibru actual între cei cu venituri mici și cei cu venituri mari, diminuând inegalitățile.
Chiar și pentru o creștere a TVA general, cotele reduse la alimente, medicamente, apă pentru irigații și cărți ar trebui să rămână neschimbate. Crescând la 11%, România va atinge cotele TVA cele mai ridicate din UE pentru aceste produse și se va numără printre puținele țări din UE cu doar două cote de TVA.
Un plan de ajustare fiscală nu trebuie să fie mecanicist-contabil, ci să aibă o viziune macroeconomică. Nu se reduc cheltuieli din educație, sănătate, cercetare, dezvoltare și investiții productive. Se evită reduceri de personal pentru că performanța este imposibilă fără motivație. Nu se blochează schemele de ajutor de stat și programele de garanții pentru companiile cu intensitate tehnologică medie și ridicată. Nevoie de reforme și investiții, nu doar austeritate.
Doar austeritatea, fără un pachet de stimulare economică, înseamnă eșecul consolidării, contracția economiei și o criză economică, socială și politică.
