Odată cu reorganizarea fluxurilor energetice globale, cauzată de conflictul din Ucraina, o nouă putere se pregătește să domine piața importurilor de gaze naturale prin conducte.
Conform raportului anual al firmei de consultanță Rystad Energy, în colaborare cu Uniunea Internațională a Gazelor (IGU) și operatorul italian Snam SpA – un jucător-cheie în tranziția energetică a Europei, China este pe cale să depășească Germania în 2025 și să devină cel mai mare importator mondial în acest sector.
Și-a consolidat poziția prin diversificare energetică
Se estimează că China va importa aproximativ 79 de miliarde de metri cubi de gaze prin conducte în 2025, în timp ce importurile Germaniei se preconizează că vor scădea sub 71 de miliarde. În 2024, cele două state se aflau aproape la paritate: China la 70 de miliarde și Germania la 71 de miliarde de metri cubi. 
„China este un bun exemplu de diversificare a surselor energetice. A știut să-și creeze mai multe opțiuni”, a declarat Mark McCrory, director pentru strategie și advocacy la IGU, citat de Bloomberg.
Alianța China-Rusia rescrie harta energetică a Eurasiei
Creșterea importurilor Chinei este stimulată de acorduri importante cu Rusia, inclusiv decizia recentă de a continua proiectul „Puterea Siberiei 2”, o conductă imensă care va transporta anual 50 de miliarde de metri cubi de gaze naturale din resursele rusești din vestul Siberiei către nordul Chinei, traversând estul Mongoliei.
„Această colaborare va consolida poziția Chinei ca lider în importul de gaze prin conducte”, a explicat Martin Opdal, partener al firmei norvegiene Rystad Energy.
După invazia Rusiei în Ucraina din 2022 și reducerea cu 90% a livrărilor către Europa, Beijingul a profitat de exporturile rămase ale Rusiei, consolidându-și astfel securitatea energetică.
Europa, tot mai dependentă de gazul lichefiat și de prețuri instabile
Germania, odinioară dependentă de gazele rusești ieftine, s-a orientat spre gaz natural lichefiat (GNL) importat din SUA și alte surse. Această schimbare a redus dependența de Rusia, dar a adus volatilitate în prețuri, pe măsură ce Europa concurează cu Asia pentru aceleași cantități de GNL.
Spre deosebire de gazele livrate prin conducte, în baza unor contracte pe termen lung, GNL-ul este adesea tranzacționat pe piața spot, determinând o variabilitate a prețurilor în funcție de cererea globală, condițiile meteorologice sau tensiunile geopolitice. Această dependință de piața internațională competitivă a făcut prețurile gazelor în Europa mai instabile și mai vulnerabile la șocuri externe.
În paralel, Norvegia rămâne principalul furnizor de gaze prin conducte pentru Europa, dar nu dispune de capacitate suplimentară, forțând continentul să intensifice importurile de GNL.
Contrar obiectivelor climatice, cererea de gaze crește
Raportul IGU estimează o creștere de 1,9% a cererii de gaze la nivel global în 2024, atingând peste 4.100 miliarde de metri cubi, cu o nouă creștere de 1,7% prognozată pentru 2025. Previziunile pentru următorul deceniu indică o cerere în creștere, mai mare decât se anticipa anterior, în ciuda obiectivelor de emisii zero ale UE până în 2050 și ale Chinei până în 2060.
„Gazul va continua să joace un rol esențial în susținerea surselor regenerabile intermitente”, precizează raportul, referindu-se la utilizarea gazului ca soluție de echilibrare a rețelei în perioadele fără vânt sau soare.
Pe termen lung, viitorul pieței gazelor rămâne incert din cauza tensiunilor geopolitice, a schimbărilor climatice și a noilor tehnologii, precum inteligența artificială, care influențează cererea și oferta de energie.
„Complexitatea actuală a pieței energetice globale nu mai permite predicții liniare. Fiecare factor – geopolitic, climatic sau tehnologic – poate schimba situația”, avertizează raportul.
