Conflictele istorice pentru control regional s-au intensificat din cauza viitorului fostei colonii spaniole. Algeria – care finanțează și găzduiește Frontul Polisario – susține organizarea unui referendum de autodeterminare pentru Sahara, în timp ce Marocul consideră această opțiune depășită și revendică suveranitatea asupra teritoriului, anunță agenția EFE.
Votul Consiliului de Securitate al ONU din vineri, privind o rezoluție care susține planul marocan de autonomie ca soluție pentru conflict, ar putea reconfigura relațiile dintre cele două state.
În aceeași zi, monarhul Mohamed al VI-lea a invitat președintele algerian, Abdelmadjid Tebboune, la un „dialog fratern și sincer”, iar Washingtonul a transmis semnale pentru o posibilă reconciliere între vecinii nord-africani. 
1 – „Conflictul Nisipurilor” din 1963
Primul incident major între cele două țări a avut loc în 1963, în așa-numitul „conflict al nisipurilor”, izbucnit în zonele de frontieră Tinduf și Hassi Beida (Algeria) și Figuig (Maroc), din cauza lipsei unei linii de demarcație clare între state. Luptele s-au încheiat în 1964, după intervenția Organizației Unității Africane și semnarea unui armistițiu între Hassan al II-lea și președintele Ahmed Ben Bella.
2 – Marșul Verde din 1975
Tensiunile au escaladat din nou în 1975, o dată cu „Marșul Verde” – mobilizarea mobilizată de Hassan al II-lea a sute de mii de civili spre Sahara Occidentală, pe atunci colonie spaniolă. Algeria s-a opus și, ca represalii, a expulzat aproximativ 45.000 de marocani. După retragerea Spaniei, Frontul Polisario a început un război împotriva Marocului și Mauritaniei, încheiat în 1991, printr-un armistițiu. Marocul a beneficiat de sprijinul SUA, în timp ce Algeria a rămas apropiată de Moscova.
3 – Crearea Uniunii Magrebului Arab în 1989
În anii ’80 au existat semne de apropiere între Hassan al II-lea și președintele algerian Chadli Bendjedid, materializate prin fondarea Uniunii Magrebului Arab (UMA) în 1989. Cu toate acestea, tensiunile s-au reaprins rapid, iar organizația nu a reușit să avanseze.
4 – Închiderea graniței în 1994
Algeria a închis frontiera terestră cu Marocul după ce Rabat a impus vize pentru cetățenii algerieni, în urma unui atentat la Marrakech, pe care Marocul l-a atribuționat serviciilor secrete algeriene.
5 – Ascensiunea regelui Mohamed al VI-lea în 1999
Odată cu urcarea pe tron a regelui Mohamed al VI-lea, relațiile au fost marcate de o normalizare relativă, facilitate de vizite oficiale reciproce, dar și de noi tensiuni și campanii mediatice antagonice.
6 – Ruperea relațiilor diplomatice în 2021
Relațiile s-au deteriorat sever după recunoașterea de către Donald Trump a suveranității Marocului asupra Saharei Occidentale și după normalizarea relațiilor Rabatului cu Israelul. În august 2021, Algeria a întrerupt oficial legăturile diplomatice, acuzând Marocul de sprijin pentru terorism și politici agresive. Ulterior, a fost închis spațiul aerian pentru avioanele marocane și a fost suspendat gazoductul Maghreb–Europa.
În ultimele luni, au fost semne de destindere. Mohamed al VI-lea a solicitat reluarea dialogului cu Algeria, iar Washingtonul, prin trimisul special Steve Witkoff, a sugerat posibilitatea semnării unui acord de pace înainte de sfârșitul anului.
