Nostalgia comunistă care încă motivează mulți români este ilustrată plastic de poetul Mircea Dinescu în ultima sa creație în versuri, compusă în noaptea de Anul Nou.
„O poezie care m-a vizitat în noaptea de Anul Nou” își intitulează Mircea Dinescu poezia dedicată celor care încă nostalgizează Epoca de Aur și sărbătorile acelei perioade.
Și fiindcă nu exista alt comparativ, iubirea și viața păreau rupte dintr-un film rus, cu personaje și situații pe măsură. 
„Îți amintești?
Îți amintești, iubito, cum mă
-apropiam de dealurile pline de iarbă?!
Pareai că ești actriță la Mosfilm
în chiloțeii tăi cu mânecuțe.
Dura o oră până să-i dau jos
și cinci secunde până să-ți ating firea,
cutremurul era atât de frumos,
că peste noi se prăvălea un castel.
Castelul din chirpici, voiam să spun,
că locuiam într-o casă de paiantă,
cu apă rece, lipsă de săpun,
dar ce balcon, ce balcon elegant,
ce glezne și ce buze de porfir
și ce mătase fină în loc de piele
și Doamne, ce boboc de trandafir
ascuns ca o căsuță între vâlcele!”
RECOMANDAREA AUTORULUI:
Mircea Dinescu: „Halal de mine, am ajuns milionar”
Mircea Dinescu ironizează „Hora dezbinării” de 1 Decembrie: „Un președinte și o pălărie în văzul tuturor se dădură-n stambă”
