România se plasează pe primul loc într-un clasament european ce reflectă multe aspecte despre mentalitatea și istoria recentă a populației. Conform datelor oficiale la nivelul Uniunii Europene, cetățenii români dețin în cea mai mare măsură propriile locuințe. Acest record, aparent surprinzător, mai ales comparativ cu țările vestice, unde închirirea a devenit norma, se explică clar prin istoria comunistă, privatizarea masivă post-1990 și percepția românilor asupra siguranței și stabilității.
România, lider european în procentul de proprietari de locuințe
Potrivit celui mai recent clasament Eurostat, România dominatează continentul în privința proporției de proprietari de locuințe. În proporție de majoritate, românii trăiesc în case sau apartamente achiziționate, fiind urmați de slovaci, maghiari și croați.
La celălalt capăt al scării se află țări precum Suedia, Germania și Austria, unde piața imobiliară este dominată de locuințe închiriate. În aceste state, mobilitatea este regula de zi cu zi, oamenii schimbând frecvent domiciliul în funcție de locul de muncă sau evoluția personală. 
În anul 1990, statul român avea în administrare aproximativ 3 milioane de apartamente și case, în timp ce chiria reprezenta principalul mod de locuire. Privatizarea masivă a fondului locativ după 1989 și inflația accelerată au facilitat achiziția de locuințe la prețuri extrem de reduse, permițând milioane de români să devină proprietari. Astfel, procentul proprietarilor a crescut constant, în contrast cu tendințele din vestul Europei.
Experții subliniază și o explicație de natură istorică. Experiența naționalizărilor și nesiguranța locuirii din perioada comunistă au consolidat o mentalitate colectivă, în care ideea de „casă proprie” a devenit un simbol al securității. La aceste aspecte s-au adăugat legislația percepută ca fiind dezechilibrată în favoarea chiriașilor și disconfortul mutărilor frecvente.
Tinerii păstrează tradiția proprietății
În timp ce în țări precum Franța, Spania, Austria sau Germania, oamenii au renunțat treptat la proprietăți mari, costisitoare de întreținut, preferând flexibilitatea închirierii, în România construcțiile au continuat într-un ritm alert. Achiziția unei locuințe rămâne o prioritate, susținută de un raport relativ favorabil între venituri și prețurile de pe piață, comparativ cu alte state europene.
Paradoxal, această mentalitate nu suferă modificări semnificative chiar și în rândul tinerilor. Deși generațiile noi sunt mai mobile și mai dispuse să schimbe orașul, dorința de a fi proprietari rămâne puternică. Mulți aleg apartamente mici, uneori compacte, însă preferă să aibă propria locuință. Suprafața medie a unei locuințe în România este de aproximativ 47 de metri pătrați.
Chiar și în cazul în care se mută într-un alt oraș, tinerii preferă închirieri temporare. Închirierea devine o etapă de tranziție, nu o soluție pe termen lung, până când decid ce locuință vor achiziționa. În România, locuința continuă să reprezinte mai mult decât un acoperiș: este un simbol al stabilității și independenței personale.
