La Conferința de Securitate de la München s-a discutat despre viitorul apărării nucleare în Europa în contextul relației cu Statele Unite ale Americii. Atât cancelarul german Friedrich Merz – care a anunțat negocieri cu Franța pentru crearea unui mecanism european comun de descurajare nucleară –, cât și premierul leton Evika Silini au subliniat că descurajarea nucleară reprezintă un factor fundamental într-un scenariu care deschide noi „oportunități de securitate” pentru continent.
„Protecția nucleară” garantată de SUA nu mai este singura formă de apărare pentru europeni, iar Karol Nawrocki – președintele Poloniei – a afirmat clar că țara sa intenționează să dezvolte capacități nucleare civile și militare pentru a contracara „agresivitatea” Rusiei „imperiale”.
„Drumul către un proiect polonez de capacitate nucleară – desigur, cu respectarea deplină a tuturor normelor internaționale – este o direcție pe care trebuie să o urmăm. Suntem o națiune situată la granița unui conflict armat. Este bine cunoscută atitudinea agresivă, imperialistă, a Rusiei față de Polonia”, a declarat Karol Nawrocki, conducătorul de stat polonez.
Karol Nawrocki, președintele Poloniei: „Este bine cunoscută atitudinea Rusiei agresive, imperiale față de Polonia” | Foto – Mediafax
Polonia semnează Tratatul de neproliferare nucleară
Totuși, dincolo de dorințele de dezvoltare nucleară exprimate clar de președintele Nawrocki, trebuie să menționăm că Polonia este semnatară a Tratatului de neproliferare nucleară.
- 188 de state suverane fac parte din acord. Două dintre cele 8 puteri nucleare confirmate – India și Pakistan – și o națiune cu arsenal nuclear nesemnată (Israel) nu au ratificat acest tratat. O altă putere nucleară – Coreea de Nord – s-a retras.
Test de lansare a unei rachete balistice intercontinentale (ICBM) Hwasong-17, într-o locație nedivulgată din Coreea de Nord, pe 24 martie 2022 | Foto – Mediafax
- În Europa se află în desfășurare o amplă dezbatere despre consolidarea descurajării nucleare, ca răspuns la conflictul din Ucraina și la amenințările Rusiei.
- Națiunile europene doresc crearea unui sistem propriu de apărare nucleară – pentru prima dată de la sfârșitul Războiului Rece –, iar Statele Unite nu mai sunt percepute ca un partener militar sigur.
O astfel de inițiativă ridică multiple întrebări pe termen mediu și lung, „modelul polonez” stabilind un precedent semnificativ, iar evoluțiile României în acest scenariu rămân necunoscute.
Gândul prezintă în exclusivitate opiniile exprimate de generalul (r) Ștefan Dănilă, expertul militar Hari Bucur-Marcu și analistul politic Vladimir Ionaș.
Generalul (r) Ștefan Dănilă: „Comparația cu polonezii devine excesivă”
La solicitarea Gândul, generalul (r) Ștefan Dănilă – fost șef al Marelui Stat Major al Armatei Române între 2011 și 2015, primul general din armata aeronautică ce a deținut această funcție – a comentat despre ambițiile nucleare ale Poloniei.
De asemenea, generalul (r) Ștefan Dănilă a explicat de ce România nu se poate compara cu Polonia și a evidențiat aspectele principale ale acestei situații.
„Compararea cu polonezii începe să fie prea mult. Este corect să observăm ce fac polonezii, dar nu putem trage paralel între Polonia și România.
- Polonia are o economie mai mare și o populație dublă față de România.
- Are o forță militară avansată și dotări superioare, ceea ce o plasează printre cele mai puternice state din Europa din punct de vedere militar.
- Capacitatea reală a armatei poloneze este dificil de evaluat exact, însă cred că este printre cele mai bine pregătite și echipate din continent.
Pasul următor (n.red. – ambiția nucleară a Poloniei) este justificat, având în vedere că arme nucleare rusești se află deja în Belarus. Polonia poate solicita – și consider că astfel de demersuri sunt naturale – găzduirea de armament nuclear al statelor cu arsenal nuclear, în special de la SUA.
- Declarația vine de la președintele polonez și sugerează intenția ca Polonia să găzduiască arme nucleare pre-poziționate de Statele Unite.
- Este mult mai simplu și sigur să ai poziționate arme nucleare deja existente, precum cele ale SUA, în loc să-ți dezvolți propriile armament nuclear. Să nu uităm că SUA deține arme nucleare în Germania.
Dacă Polonia decide să găzduiască arme nucleare, acest lucru ar putea conduce la ieșirea din acordul NATO-Rusia, ceea ce înseamnă o ruptură de regulamentele stabilite în 1997”, a explicat generalul (r) Ștefan Dănilă pentru Gândul.
Generalul (r) Ștefan Dănilă: „Comparația cu polonezii devine excesivă”
Analistul Hari Bucur-Marcu: „Trebuie să abordăm și noi această situație, dar nu o facem”
Hari Bucur-Marcu, expert în Apărare și fost membru în Statul Major General al Armatei, a făcut o incursiune în istorie, evidențiind suferința Poloniei în urma pactului Ribentrop-Molotov. În același timp, a precizat că nu este vorba despre ambiția Poloniei de a deveni o putere nucleară, ci doar despre intenția de a găzdui arme nucleare în teritoriul său, similar cu situația Germaniei.
„Este important să înțelegem un aspect. Polonia a avut cele mai grave suferințe în secolul trecut, din cauza faptului că nu a anticipat mersul istoriei.
În perioada interbelică, Polonia a crezut că, cu demnitate și credință, poate supraviețui unei noi ordini mondiale impuse de Hitler și Stalin, pactul Ribentrop-Molotov și consecințele sale reprezentând distrugerea și împărțirea Poloniei.
Chiar dacă era clar că se va întâmpla, Polonia a crezut că poate rezista.
- O lecție dureroasă din istorie nu trebuie repetată de un popor mândru și conștient de sine, cu identitate clară,
- Polonezii urmăresc atent evoluțiile actuale și iau măsuri preventive.
- Se estimează că în următorii 5-10 ani, cu prioritate aproximativ în 5 ani, s-ar putea declanșa un conflit european, nu doar un război local precum cel din Ucraina.
În cazul unui conflict, Rusia reprezintă o amenințare concretă. În asemenea condiții, statele de la graniță cu Rusia sau fostul imperiu rusesc își întăresc apărarea.
Trebuie să procedăm și noi în același mod, dar nu o facem. Polonia nu este un stat militarist, ci una dintre cele mai mari țări europene în alocările pentru apărare, fiind prima din Europa cu 5% din PIB dedicat acestui scop.
- Natiunile care investesc în apărare investesc și în educație, în forță de muncă și industrie…
- În acest context, ideea de înarmare nucleară nu este absurdă. Europa are deja două state înarmate nuclear – Franța și Marea Britanie. Doar Franța face parte din UE.
- Dacă Uniunea Europeană ar deveni echivalentul Statelor Unite ale Europei, puterea militară a Franței ar fi o garanție pentru întreg continentul.
De peste 30 de ani, Franța urmărește să devină puterea nucleară principală a Europei.
- În 1997, am întrebat șeful Statului Major al Apărării din Franța dacă țara este dispusă să împartă responsabilitatea nucleară cu alte state europene, în special cu Germania, care a fost inamic în trecut. Mi-a răspuns afirmativ.
- Totuși, Germania a refuzat să își asume această responsabilitate.
Polonia afirmă că e dispusă să-și asume astfel de responsabilități, dar nu intenționează încă să devină o putere nucleară independentă, precum Iranul sau Coreea de Nord”, a afirmat analistul militar Hari Bucur-Marcu, în exclusivitate pentru Gândul.
Analistul militar Hari Bucur-Marcu: „Statele de graniță cu Rusia sau cu fostul imperiu rusesc își iau măsuri”
Vladimir Ionaș: „Noi nu avem opinii ferme, nu ne exprimăm clar și nu vrem să ieșim în evidență, probabil dintr-un sentiment de inferioritate”
Analistul politic Vladimir Ionaș a atras atenția – în contextul declarațiilor tranșante ale președintelui Poloniei – că scenariul „model polonez” nu va putea fi „copiat” de politicienii din România.
El a remarcat că actualii lideri politici români manifestă un „comportament de sindrom de inferioritate”, evitând să-și exprime public opiniile și evitând să ia inițiative individuale, preferând să aștepte pașii altora.
„Polonia vorbește de mult timp despre nevoia unei umbrele nucleare, în special în condițiile în care există unitate totală în opinia politicienilor față de Rusia și ceea ce reprezintă ea pentru securitatea Poloniei.
- Din perspectiva mea, când se discută despre nevoie de o protecție nucleară, referirea este, în principal, la un parteneriat cu Statele Unite.
- Amintesc că, în vară, polonezii au transmis către SUA solicitări de mutare a unor arme nucleare din Europa în Polonia pentru a crea o umbrelă nucleară.
Pe de altă parte, Germania și încearcă acum să convingă Franța să pună arme nucleare în serviciul securității europene.
Analistul politic Vladimir Ionaș: „Nu avem opinii ferme, nu vrem să ne exprimăm public”
- Este complicat, deoarece Constituția Franței prevede că armele nucleare sunt destinate exclusiv apărării teritoriului național, iar este greu de crezut cum ar putea fi utilizate pentru o umbrelă de securitate pentru continent.
- Și Marea Britanie, deține arsenal nuclear, fiind dependenta de tehnologia SUA. O schimbare rapidă în această direcție este greu de anticipat.
În privința României, nu există opinii oficiale. Se pare că este, în principal, o strategie a clasei politice, a elitului, care preferă să nu-și asume inițiative publice, probabil dintr-un sentiment de inferioritate față de partenerii internaționali.
De obicei, așteptăm să facă alții primul pas, după care decidem dacă ne raliem sau ocolim direcția adoptată”, a declarat analistul Vladimir Ionaș, în exclusivitate pentru Gândul.
SUGESTIA AUTORULUI:
- Transformarea Marii Britanii în inamicul numărul 1 al Moscovei, fiind acuzată că „ucide copii” și „răspândește moartea”, continuă, conform scenariilor geopolitice.
- Semnalul de alarmă transmis de dronele de pe frontul ucrainean este un reper pentru NATO. „Nu este clar ce ar fi nevoie pentru a scoate din letargie actuala marile puteri occidentale”
- Portavionul american USS Abraham Lincoln și confruntarea cu ayatollahul Khamenei. Pot SUA să răstoarne regimul de la Teheran doar printr-o campanie aeriană „chirurgicală”?
- Starea de calm de dinaintea furtunii. Se pare că regimul iranian s-ar afla în pragul unei perioade de sfârșit? SUA trebuie să ia în calcul toate scenariile. ISW: Prăbușire, divizare sau continuare colaborării Iran-Rusia-China
- Un Europe fără America? Posibila implozie a NATO post-1945 devine tot mai evidentă. „Ruptura dintre SUA și Europa necesită un nou parteneriat de securitate pentru Occidentul democratic”
