Independența energetică a României: realitate sau utopie?

Bogdan Ivan, actualul ministru al Energiei, a declarat recent că România ar putea atinge independența energetică până în anul 2028. Oficialul a fost optimist și nu s-a lăsat descurajat de faptul că românii plătesc cele mai mari costuri pentru energie din Europa, prezentând un scenariu pozitiv. Totuși, cât de realist este ca această bornă să fie realizată până în 2028?

În ultima sa evaluare, oferită în exclusivitate pentru Gândul, renumitul economist Mircea Coșea a explicat de ce acest obiectiv este aproape imposibil pentru realitatea economică a țării noastre. Un alt specialist cunoscut, Dumitru Chisăliță, președintele Asociației România Inteligentă, avertizează că nici peste două decenii nu putem spera în mod concret la atingerea independenței energetice.

O săptămână în urmă, ministrul Energiei declara că România va deveni până în 2028 „o țară autonome din punct de vedere energetic”. Potrivit oficialului, România va trece până atunci de la un importator net de energie la o țară independentă din punct de vedere energetic, mai ales în contextul începutului extracției din mega-proiectul Neptun Deep și al investițiilor recente, realizate în capacități de stocare în mandatul său.

Advertisement

Ivan a mai precizat că, odată atins acest nivel de autonomie, prețurile facturilor pentru consumatorii români vor fi influențate pozitiv.

„Înseamnă că vom ajunge, și asta reprezintă a doua țintă după independența energetică, ca prețul final la consumatorul final să fie sub media Uniunii Europene.”

Mircea Coșea: Independența energetică depinde de schimbări fundamentale în balanța energetică

Într-o intervenție pentru Gândul, regretatul profesor universitar de economie explica, cu puțin timp înainte de trecerea sa în neființă, de ce România nu poate spera să devină complet independentă energetic.

• În primul rând, este necesară o capacitate de anticipare a evoluțiilor viitoare, o viziune clară și un mix de surse de energie diversificat.
• Mircea Coșea considera că nici pe termen mediu, de 5-10 ani, România nu s-ar apropia de această dorință de autonomie.

„Este un ideal, în sens utopic, deoarece independența energetică necesită schimbări foarte importante și semnificative în structura balanței energetice. Nu te poți baza doar pe anumite surse de energie.”

Este nevoie de adaptare continuă, investiții și orientare spre tranziția către alternative energetice, precum și de preîntâmpinare a efectelor rapide ale schimbărilor climatice.”

Nici pe un orizont de timp mediu, de 5 sau 10 ani…”, sublinia Coșea.

Reconfigurarea ordinii economice mondiale va influența și ea această țintă

Reputatul analist evidențiază și potențiale schimbări de paradigmă în economia mondială, care pot duce la realiniamente și la un factor de hazard ce poate modifica strategiile pentru țări din categoria România.

• Schimbări majore pot apărea în următoarea etapă, chiar și la nivelul unor modele globale de dezvoltare, cu transformări atât de radicale încât pot altera raportul de putere dintre actorii principali. Unii își pot pierde relevanța, alții pot reveni în actualitate, iar alții pot deveni noi protagonisti, precum India. Toate aceste evoluții, mai ales în contextul BRICS, pot crea premise pentru acest proiect, dar rămâne de văzut dacă și când acestea vor avea loc.

România nu și-a clarificat încă poziția privind finanțarea războiului și a dezvoltării

Economistul menționa că țara noastră este blocată de decizii politice arbitrare, cheltuieli excesive din fonduri publice, precum cele destinate Ucrainei, și nu se poate aștepta la îmbunătățiri rapide, deoarece România se confruntă cu probleme economice, sociale și politice profunde.

„Suntem într-un moment dificil, în care România suferă din punct de vedere economic, social și politic. Fără o schimbare radicală în structura politică și în modul de guvernare, rezultatele pozitive sunt improbabile. Nici măcar nu cunoaștem exact necesarul energetic.”

România este vulnerabilă, fiind situată aproape de zone de conflict, și încă nu și-a clarificat poziția financiară în raport cu cheltuielile generate de război și cele pentru dezvoltare.”

Dumitru Chisăliță: „Independența energetică nu înseamnă echilibru contabil, ci capacitate operațională permanentă”

Președintele Asociației Energia Inteligentă avertizează că acest concept este unul dintre cele mai utilizate și adesea fals interpretate în discursul public. Expertul explică modul în care problema costurilor ridicate ale energiei nu a fost abordată în profunzime, ci doar ca efecte, și cum poate fi măsurată precis acest termen frecvent folosit în declarații publice.

„Un stat poate produce mai mult decât consumă anual. Totuși, dacă într-o iarnă severă este obligat să importe pentru a evita opririle, atunci nu este cu adevărat independent — este doar confortabil într-un an obișnuit.

Independența energetică nu se reduce la echilibrul financiar. Înseamnă capacitate operațională constantă, asigurând producție, depozitare și transport/distribuție, indiferent de temperatură, situație geopolitică sau volatilitatea pieței, pentru a alimenta economia și populația fără dependență de alte entități.

O interpretare eronată și falsă

• Independența energetică nu se obține prin producție anuală mai mare decât consumul mediu. Nici prin exporturi peste importuri, sau excedent în anumite sectoare, deoarece această abordare este greșită și înșelătoare.
• Energia se consumă constant, în fiecare secundă, în perioade de vârf sau crize geopolitice, momente în care piețele nu funcționează normal.

• O țară cu adevărat autonomă energetic trebuie să poată face față vârfurilor de consum în timpul iernii, fără a depinde de ajutor extern. Aici apare diferența între discurs și realitate.
• România poate fi, în anumite perioade, aproape autosuficientă la electricitate, având resurse nucleare, hidro, eoliene, solare și gaz. Poate chiar exporta în perioadele de surplus. Însă excedentul anual nu schimbă această dependență generală, completa președintele AEI.

„Independența energetică a devenit rară în economia globalizată”

România nu este și nici nu poate fi complet independentă energetic, în condițiile în care importă majoritatea petrolului și are nevoie de importuri de gaze și energie electrică în perioade critice, precum ierni geroase sau valuri de căldură.

Deși conceptul de autonomie energetică este mai realist în economia globalizată, noțiunea de independență energetică trebuie înlocuită cu aceasta, pentru a reflecta realitatea actuală, în contextul modificărilor geopolitice din ultimii ani, care au evidențiat limitele unei simple independențe.

Cu respect pentru ministrul Energiei, România nu va fi complet autonomă energetic în 2028, nici în 2030 sau 2040. Este esențial să înțelegem corect noțiunea de autonomie energetică, care reprezintă capacitatea unei țări de a produce intern suficiente resurse pentru consumul zilnic, orar și anual.

România importă 77% din necesarul de țiței și produse petroliere, fiind dependentă de importuri de gaze și energie electrică în perioade de criză. Această situație va continua și în viitor, afirmă Chisăliță.

RECOMANDAREA AUTORULUI

• Liberalizarea energiei, cauza principală a crizei economice. „Vaca de muls” România a favorizat interesele anumitor grupări. Economist: Liberalizarea este o abordare discutabilă, atât bună, cât și rău.
• Specialist în energii, România are cel mai ridicat preț la energie în Europa, raportat la puterea de cumpărare.
• Reprezentanți ai Guvernului, ai Ambasadei SUA, Romgaz și OMV Petrom activează în proiecte vizând forajul în Marea Neagră. „Ne punem mari speranțe în Neptun Deep”.