Strategia „Sell America”, lansată ca reacție la politicile comerciale și de securitate agresive ale administrației Trump, a readus în discuție rolul dolarului într-o lume multipolară. Atât președinta BCE, Christine Lagarde, cât și liderul chinez, Xi Jinping, au promovat un rol mai important pentru euro și renminbi ca monede de rezervă, semnalează El Economista.
Dolarul american reprezintă indicatorul principal al sistemului monetar global. De decenii, Statele Unite au beneficiat de un privilegiu excesiv ca emițător unic al monedei de rezervă internaționale. Fostul secretar de stat Henry Kissinger afirma adesea că „dolarul este moneda noastră, dar reprezintă o problemă pentru voi”. Se estimează că acest avantaj ar putea aduce beneficii aproximative de 0,2 puncte procentuale din PIB-ul SUA. Dolarul a rămas fără rival chiar și după introducerea euro în 1999 și după creșterea economică în Europa de Est și Asia.
După criza balanței de plăți din Asia de la sfârșitul anilor ’90, consensul de la Washington recomanda ca țările asiatice să își întărească rezervele în dolari pentru a reduce riscurile ieșirii de capital. Dolarul a devenit astfel ancora sistemului Bretton Woods II. 
În cadrul acestui pact tacit, economiile asiatice cu un profil mercantilist și-au reinvestit excedentele de cont curent în active denominate în dolari. Intrarea Chinei în Organizația Mondială a Comerțului în 2002 a stimulat creșterea economică și comerțul internațional, în timp ce țările exportatoare de materii prime au obținut venituri extraordinare din exporturile denominate în dolari.
Deținerea unor excedente comerciale uriașe în China și alte economii emergente (inclusiv provenite din Golf și America Latină) a generat dezechilibre în balanța de capital a Statelor Unite. Legătura cu dolarul a împiedicat realinierea fluxurilor comerciale prin cursurile de schimb. Pe măsură ce economia americană a importat capital din afară, investițiile s-au accelerat în sectorul tehnologic și în domenii cu productivitate scăzută, precum locuințele. Aceste dezechilibre externe, combinate cu standarde relaxate de acordare a creditelor ipotecare și o mentalitate de tip bubble și fraudă, au condus la cea mai gravă criză imobiliară și financiară din istoria recentă.
Dolarul american se confruntă cu provocări structurale. Procesul de dedolarizare devine tot mai discutat, dar căutarea unei noi referințe monetare rămâne nerezolvată.
Trezoreria SUA a susținut tradițional politica unui dolar consolidat, însă Donald Trump a surprins piețele exprimând preferința pentru un dolar mai slab la Forumul Economic de la Davos (eveniment anual de discuții globale), înainte ca secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, să reafirme că un dolar puternic servește interesele SUA. În esență, Trump intenționează să își stimuleze exporturile, iar Bessent trebuie să vândă obligațiuni. Un dolar depreciat crește competitivitatea producătorilor americani, dar poate afecta atractivitatea activelor financiare ale țării.
Economia globală, din ce în ce mai puțin dependentă de un sistem centrat pe dolar?
Statele Unite au acumulat dezechilibre externe semnificative. Conform estimărilor BEA (Biroul de Analiză Economică din SUA), pasivele externe brute se ridică la 68 de trilioane de dolari, comparativ cu 41 de trilioane în active americane în străinătate. Poziția netă internațională a SUA reprezintă astfel pasive nete de 27 de trilioane de dolari, adică aproximativ 89% din PIB. Legea Inflation Reduction Act a încurajat investițiile directe atât interne, cât și externe, în Statele Unite.
Fluxurile de investiții străine directe au crescut până la 80 de miliarde de dolari între 2021 și 2025, însă par să fi stagnat sub administrația actuală. În privința investițiilor de portofoliu, amploarea piețelor bursiere americane ar putea favoriza un echilibru mai rapid, pe măsură ce creșterea economică revine în Europa și Asia.
De asemenea, inițiativele administrației Trump de promovare a criptomonedelor (inclusiv planul de creare a unei rezerve strategice de Bitcoin) contravin unei politici de dolar consolidat. Totuși, este puțin probabil ca criptomonedele să devină un mijloc principal de plată pe termen scurt. Căutarea unei noi referințe monetare a crescut interesul pentru aur și alte metale, atingând maxime istorice. În plus, băncile centrale, cu excepția Băncii Centrale a Rusiei, au majorat rezervele de aur.
De la revenirea sa în funcție, Donald Trump a adoptat o poziție agresivă în domeniul relațiilor comerciale internaționale. Impactul tarifelor și politica America First au determinat alte state să consolideze legături comerciale între ele (de exemplu, acorduri între Canada și China, Uniunea Europeană și India, precum și între Uniunea Europeană și Mercosur).
Izolarea pe multiple planuri a Statelor Unite (militar, economic, tehnologic) poate face ca economia globală să devină mai puțin dependentă de un sistem centrat pe dolar. Dacă politica America First evoluează spre America Alone (America singură), această nouă ordine mondială va avea implicații majore pentru dolar.
