Cum l-am descoperit pe Caliu
Deși am evitat întotdeauna eticheta de „monstru sacru”, considerând că implicațiile din spate tind să fie legate de personalități care nu mai sunt în viață, povestea lui Caliu până la aproximativ 65 de ani și modul în care a devenit subiect de documentar biografic sunt cel puțin la fel de captivante și relevante precum lungmetrajul pe care vă invit să-l susțineți în cinematografe. L-am observat pentru prima oară într-un film cu Johnny Depp din anul 2000, „The Man Who Cried”, o poveste despre o tânără refugiată din Rusia către America, în căutarea tatălui său dispărut, care se îndrăgostește apoi de un cântăreț de etnie romă. Totuși, un rol cu o mai mare importanță îl are Caliu în filmul lui Radu Mihăileanu din 2009, „Le Concert”, o narațiune emoționantă ce durează aproape trei decenii.
După vizionarea documentarului „Caliu: Nicidecum altceva, ce să fac altceva”, s-ar putea să credeți că întreaga existență a lui Caliu a fost consacrată scenei, pictând o imagine de artist, soț și tată, contribuind la promovarea nu doar a orașului Clejani, ci și a României în ansamblu. În realitate, personalitatea sa este extrem de complexă, iar eforturile din spatele realizărilor sale sunt atât de rafinate, încât muzica pe care o interpretează pare să fie cea mai distinctivă expresie a identității sale, Caliu. 
Privind casa în documentar, satul natal în care s-a format și și-a petrecut viața, devine evident că scopul său nu a fost vreodată opulența sau aroganța, ci aspirația artistică. Cu siguranță, nu duce lipsă de resurse financiare și probabil a acumulat mai mulți bani decât mulți dintre noi la un loc, însă acești bani au fost investiti pentru a-și întreține familia extinsă, o mare parte dintre aceștia continuând să îl sprijine. Această imagine reflectă cel mai bine impactul deceniilor de carieră. A fost și va rămâne unealta unei „viole legendar”, cum este descris în documentar, dar reînnoirea sa pentru a atrage o nouă generație de admiratori ai muzicii tradiționale lăutărești nu are neapărat legătură cu bogăția, ci cu păstrarea relevanței într-o perioadă dificilă pentru artiștii tradiționali din Clejani.
De ce să urmărești Caliu: Nicidecum altceva, ce să fac altceva
Filmul are un caracter emoționant și, cu siguranță, nu se adresează doar iubitorilor de muzică lăutărească. În opinia mea, combinația de scene vechi și actuale, uneori filmate discret, contribuie la înțelegerea dificultăților vieții de interpret și la validarea afirmației „ești atât de bun precum ultima ta interpretare”. De exemplu, îl poți vedea pe Caliu care, acum câțiva ani, umple sala Filarmonicii din Cehia cântând la nunți, încercând să stabilizeze formatul grupului său muzical, și se emotionează când își amintește de petrecerile cu foști colegi din Taraf de Haidouks, mulți dintre ei dispăruți.
Un moment particular care m-a impresionat a fost scena de la Sala Palatului, recent redată în documentar, unde Caliu a fost invitat de Simion Bogdan Mihai. „De peste două decenii am interpretat aici, un spectacol memorabil. Aici era jumătate din lumea românească. Să urci pe scenă… Ce a trecut timpul…”. După cum am spus, nu se poate înțelege pe deplin ceea ce simte Caliu, dar deși afirmă că a trăit mai mult în străinătate decât acasă, alături de familie, aceste declarații nu pălesc în fața unui regret profund, ci reflectă sacrificiile făcute pentru pasiunea sa, pentru artă și pentru o carieră dedicată definitiv identității sale. Cred că arta sa luminată îl va ajuta să-și atingă obiectivele. Rămâne doar să îl descoperim, să îl apreciem și să recunoaștem valoarea sa.
Întreaga listă a proiecțiilor pentru documentar este disponibilă pe pagina de prezentare, împreună cu opțiuni pentru achiziționarea biletelor.
