SUA vs. Iran și arta compromisului: punctele-cheie pentru concesii de către Gărzile Revoluționare ale Iranului în fața presiunii americane și israeliene

Gărzile Revoluționare din Iran continuă să-și exercite influența. Eliminarea liderului suprem Ali Khamenei și a oficialilor superiori ai armatei nu a determinat Iranul să se conformeze cerințelor Statelor Unite. Statele americane nu au reușit să stabilească o cale spre victoria militară, iar întrebarea cheie rămâne modul în care vor negocia pentru un acord cu regimul iranian. Administrația Trump are nevoie de o justificare rezonabilă pentru o „victorie”.

Totuși, harta de putere a Regimului Islamic este în mare măsură neclară. Chiar și pentru înalți oficiali iranieni, situația nu este întotdeauna evidentă, subliniază Antonio Giustozzi, cercetător senior la Institutul Regal al Serviciilor Unite (RUSI), pentru The Insider.

Advertisement

• Numirea lui Mojtaba Khamenei ca succesor a tatălui său a stârnit mai multe întrebări decât răspunsuri.

• Mojtaba are o reputație de a susține opinii mai radicale decât cele ale tatălui său.
• Dar nu este ușor să deosebești convingerile personale de rolul de mediator între facțiuni și personalități în procesul decizional al lui Ali Khamenei.

„Adevărata problemă este, totuși, care este cu adevărat rolul lui Mojtaba. Deși este posibil să nu apară vreodată public, nu a făcut nicio intervenție video sau audio. Sursele din cadrul regimului confirmă că a fost grav rănit în același atac în care au fost uciși tatăl său, soția și fiica. Mulți încep să creadă că nu mai are capacitatea de a funcționa”, explică Antonio Giustozzi.

„Gărzile Revoluționare dețin controlul integral”

Puține persoane au avut acces la Mojtaba. Timp de aproape două luni, singurul decident politic a fost Ahmad Wahidi, șeful Gărzilor Revoluționare.

Masoud Pezeshkian – președintele Iranului – ar fi contestat informațiile lui Wahidi și a cerut acces direct la Mojtaba.

„El și câțiva oficiali de rang înalt s-au întâlnit față în față cu Mojtaba la sfârșitul lunii aprilie, pentru discuții.

• Puterea Gărzilor Revoluționare este consolidată datorită capacității de a opera în mod descentralizat.
• Când campania aeriană împotriva Iranului a fost inițiată, Gărzile Revoluționare au adoptat un sistem descentralizat de comandă și control.
• Această strategie le-a permis să continue acțiunile mai eficient decât alte structuri militare, în special armata și forțele aeriene iraniene.
• Performanța relativ puternică a consolidat rolul de lider al Gărzilor în conflict.

Totuși, Gărzile Revoluționare nu dețin controlul absolut, explică Antonio Giustozzi.

3 actori principali în Iran

Gărzile Revoluționare consideră că Iranul trebuie să demonstreze că poate suporta continuarea conflictului indiferent de costuri.

Numai în acest mod ar putea convinge Washingtonul și Tel Avivul să pună capăt conflictului, în condiții acceptabile pentru Iran.

„Gărzile Revoluționare cred că regimul trebuie să facă față inamicilor săi. Acest lucru, chiar dacă interne diviziunile radicale între politicienii reformiști și cei conservatori sunt evidente.

• Tweet-urile ocazionale ale lui Pezeshkian, care se abat de la poziția oficială făcută în spatele ușilor închise, provoacă întotdeauna reacții negative din partea Gărzilor Revoluționare.
• În afară de Wahidi – cel mai influent om din Iran în prezent, având în vedere statutul neclar al lui Mojtaba – există și alți jucători-cheie.

• Aceștia sunt aliniați cu Gărzile Revoluționare – Mohsen Rezaee (consilier al lui Mojtaba) și Mohammad Bagher Zolghadr (noul șef al Consiliului Suprem de Securitate Națională).

Surse din cadrul Gărzilor recunosc că au depus toate eforturile pentru a-l avansa pe candidat lor – Mojtaba – în poziție de lider.

În momentul în care alegerea fiului Liderului Suprem, recent decedat, a întâmpinat rezistență în Consiliul Experților, Gărzile nu au ezitat să facă lobby agresiv pentru el, mai adaugă Antonio Giustozzi.

„Gărzile Naționale ar putea negocia un compromis”

Criticii Gărzilor Revoluționare susțin că Mojtaba nu ar fi potrivit pentru conducere. Se afirmă că ar fi fost marginalizat, iar Gărzile ar pretinde ordine și declarații în numele său.

„Întrebarea primordială este ce se va întâmpla dacă războiul se va încheia. Acel moment va evidenția eventualele greșeli de alegere a lui Mojtaba pentru conducere.

Mai ales dacă se dovedește incapabil fizic să își îndeplinească responsabilitățile.

• Conducerea Gărzilor Revoluționare a acceptat cu rezerve armistițiul cu Statele Unite.

• Gărzile Revoluționare au respins până acum concesii privind statutul Strâmtorii Ormuz.
• Pe de altă parte, Washingtonul continuă să insiste asupra dezarmării complete a programului nuclear iranian.

Gărzile Naționale ar putea negocia un compromis, susține Antonio Giustozzi.

„

Încheierea unui acord privind rachetele balistice iraniene va fi unul dintre cele mai complexe obstacole.

„Gărzile Revoluționare știu foarte bine că rachetele sunt singurul factor real de descurajare a Iranului.

• Se doresc mai multe rachete, cu capacități superioare și raze de acțiune extinse. Raza de acțiune a rachetelor este, de fapt, o preocupare pentru Israel.
• Deși Trump a reușit să determine Israelul să adopte un armistițiu în Liban, status quo-ul referitor la rachete ar putea fi prea riscant.

• Mai ales în contextul progreselor iraniene în privința preciziei și abilităților de penetrare.

Sprijinul Iranului pentru Axa Rezistenței poate fi mai ușor de discutat. Gărzile Revoluționare nu vor fi niciodată de acord cu reducerea sprijinului pentru Houthi, Hamas sau Hezbollah.

Având în vedere diminuarea influenței Axa Rezistenței în ultimii ani și dificultățile logistice cauzate de decăderea regimului Assad în Siria, o formulă ambiguă ar putea fi chiar o soluție, încheie Antonio Giustozzi analiza publicată de The Insider.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Care este cel mai grav avertisment geopolitic al momentului? Atlantic Council: „Băncile, serviciile de internet și sistemele de tratare a apei sunt vulnerabile”
• De ce a participat șeful GRU la întâlnirea secretă din Sankt Petersburg, între ruși și iranieni. Parteneriatul strategic Moscova-Teheran, la un alt nivel
• Rusia lui Putin a intrat în „Epoca FSB”, fostul KGB revine în forță. „Elitele și populația se tem mai mult de această schimbare decât de ocupație în sine”
• Iran, problema nerezolvată. 3 scenarii și 2 opțiuni pentru Trump. „Este imposibil să adapteze tradițiile conflictelor din Vietnam, Irak și Afganistan”
• Politica chaotica în Ucraina? Carnegie: „Stat slăbit, aliniat cu Occidentul, fragil din punct de vedere instituțional, politic instabil, dificil de integrare”