a) Ce reprezintă SAFE și cine beneficiază de finanțare prin acest program bazat pe credite? Acțiunea pentru Securitatea Europei (SAFE) face parte din strategia UE ReArm Europe 2030 și reprezintă un instrument temporar și excepțional al Uniunii Europene, destinat consolidării și modernizării capacităților de apărare ale statelor membre. Programul oferă credite în valoare de până la 150 de miliarde de euro, cu termene de maturitate de până la 45 de ani, perioadă de grație pentru rambursarea principalului de până la 10 ani, prefinanțare de maximum 15% și scutire de TVA pentru achizițiile beneficiare. Condiția prioritară în domeniul industrial se referă la proveniența contractorilor și subcontractorilor – aceștia trebuie să fie stabiliți în țările UE, Norvegia, Islanda, Liechtenstein, Elveția sau Ucraina. Componentele din afara acestui spațiu nu pot depăși 35% din costul estimat al produsului final; achizițiile trebuie să fie, în mod normal, cofinanțate, iar Canada a devenit primul stat terț cu un acord aprobat pentru participare. Este un program protecționist pentru industria europeană de apărare. Cine primește finanțare din SAFE? Au fost stabilite plafonare pentru 16 state membre: 43,7 miliarde de euro pentru Polonia, 16,7 miliarde de euro pentru România, 14,9 miliarde euro pentru Italia, 8,3 miliarde de euro pentru Belgia, 6,4 miliarde de euro pentru Lituania, 5,8 miliarde de euro pentru Portugalia și altele. În plus, au fost aprobate prefinanțări de 6,6 miliarde euro pentru Polonia și 2,5 miliarde pentru România, de exemplu.
b) Care sunt condițiile financiare ale programului SAFE pentru România și cât costă pentru fiecare cetățean? Lipsit de transparență publică în România, planul financiar al împrumutului SAFE indică o dobândă de aproximativ 3% pe o perioadă de 45 de ani, cu o perioadă de grație de 10 ani pentru rambursarea principalului. În aceste condiții, România va avea de rambursat în total în jur de 32 miliarde de euro, ceea ce în prezent înseamnă un cost direct de circa 1478 de euro per cetățean și 3991 de euro pe gospodărie medie. Costul de oportunitate al împrumutului este semnificativ, având în vedere faptul că România alocă cei mai mici bani din UE pentru Educație, Sănătate, Cultură și Inovare-Cercetare și înregistrează 5,169 milioane de cetățeni în risc de sărăcie și excludere socială. Programul aduce un potențial pentru securitatea și apărarea națională? Probabil, dar experții militari trebuie să ofere evaluări concrete privind capacitatea de apărare, vulnerabilitățile și efectul asupra industriei autohtone de apărare. Riscurile implementării sunt reale, așa cum s-a evidențiat anterior. Condițiile financiare favorabile pentru România? Da, dacă ținem cont de dobânda estimată de 5-6% pentru împrumuturile pe termen lung pe piețele financiare externe, în timp ce dobânda SAFE de 3% este convenabilă în comparație.
c) ”Keynesianismul militar”: o nouă teorie pentru ieșirea din criză prin creșterea producției militare? Este o interpretare eronată și lipsită de fundamentat să se asocieze această expresie cu teoria economică a lui John Maynard Keynes, care nu a folosit niciodată acest termen. În schimb, această viziune se regăsește în gândirea economiștilor Kalecki, Robinson, Baran, Melman etc., care au asociat stimularea cererii agregate, efectul multiplicator și investițiile publice anticiclice cu o politică de înarmare continuă și dezvoltarea industriei militare. În esență, se utilizează intenționat această abordare ca instrument de politică industrială. 
Cum funcționează? Prin creșterea cheltuielilor militare și a comenzilor pentru echipamente din domeniul apărării, se stimulează cererea agregată, se produce mai mult, se creează noi locuri de muncă, se încurajează inovația și se dezvoltă capacitatea industrială. Impactul multiplicator diferă în funcție de locație: pentru țara care execută comenzile militare, cu cât partea din valoarea contractului rămâne în economia locală, cu atât efectul este mai amplu (creșterea producției, a salariilor și a numărului de locuri de muncă).
Aceasta nu reprezintă o politică publică nouă. A fost utilizată în timpul Războiului Rece și nu numai, având exemple precum SUA după 1945, Franța lui de Gaulle, Coreea de Sud și altele, unde creșterea industriei de apărare a stimulat dezvoltarea de tehnologii în aeronautică, electronică, spațiu și materiale avansate.
d) Ce beneficii aduce România din programul SAFE comparativ cu Polonia? România se împrumută cu 16,7 miliarde de euro (din care 9,6 miliarde pentru dotarea armatei și infrastructură), în timp ce Polonia beneficiază de 43,7 miliarde de euro. În România, se estimează că aproximativ 35-40% din sumă va fi destinată industriei naționale de apărare, în timp ce în Polonia, 89% din fonduri sunt direcționate către industrie, beneficiind peste 12.000 de companii (Figura 1).
- Figura 1. Sursa: Guvernul Poloniei, 2026
Efectul multiplicator depinde de amprenta locală a achiziției, de integrarea în lanțul valoric – proiectare, subansambluri, software, testare, mentenanță, proprietate intelectuală, transfer tehnologic, compensare reală, compatibilitate etc. Capacitatea furnizorilor locali de a produce și livra subansamblurile industriei de apărare joacă și ea un rol major. Pe baza acestor factori, efectul cumulativ în România poate fi estimat între 1,0 și 1,2 pentru partea de până la 40% din împrumut care rămâne în economia locală, în timp ce în Polonia, acest efect poate varia între 1,3 și 1,9 pentru partea de până la 89% din fonduri. În concluzie, impactul total al programului SAFE asupra economiei României se situează între 6,7 și 8,0 miliarde euro (raport PIB generat / euro SAFE între 0,40 și 0,48). Pentru Polonia, acest efect este estimat între 50,6 și 74,0 miliarde euro, cu un raport PIB / euro SAFE între 1,16 și 1,69.
Astfel, pentru fiecare euro din SAFE, Polonia generează în propria economie aproximativ 1,16 – 1,69 euro PIB, în timp ce România produce doar 0,40 – 0,48 euro, fiind de aproximativ patru ori mai puțin.
Există și costuri macroeconomice pentru România, deoarece împrumutul crește deficitul bugetar și datoria publică, precum și cheltuielile cu plățile de dobânzi, reducând spațiul fiscal. Estimările macroeconomice pentru 2026 indică o creștere a datoriei de 4,2 puncte procentuale din PIB, până la 65,3%, și o creștere anuală a deficitului bugetar de 0,12 puncte procentuale din PIB, cu plăți de dobânzi în primii ani.
e) Ce beneficii obțin țările avansate din industria de apărare din SAFE? Principalii câștigători sunt Germania și Franța, care, datorită amprentei locale și tehnologice mari, pot beneficia de multiplicatori de până la 3 în primul an, 2,6 după trei ani și 2,5 după cinci ani. În medie, alte economii europene au multiplicatori mai mici, de circa 1,3 în primul an și 1,9 după doi ani, ceea ce înseamnă că fiecare euro cheltuit pentru apărare poate genera în PIB între 1,9 și 2,5 euro după câțiva ani. Acest efect are o intensitate mai mare în perioadele de recesiune, iar investițiile în echipamente de producție dau rezultate mai bune în economia țării producătoare.
Pentru țările cu o amprentă redusă în industrie și tehnologie, achizițiile militare contribuie la consolidarea apărării, dar pot genera deficite mai mari, creșterea datoriei externe și instabilitate economică, prin majorarea dezechilibrelor de cont curent.
Revenind la exemple specifice, comanda României cu privire la achizițiile militare din Germania, finanțată prin SAFE, poate aduce un plus de până la 8,5 miliarde euro în PIB-ul german și creea peste 33.600 de locuri de muncă, dintre care 35% direct. Pentru Franța, comanda din România poate genera până la 1,8 miliarde euro în PIB și peste 8.800 de locuri de muncă, cu 30% direct.
Câștigurile indirecte provin din dobânzile plătite de România pentru împrumut, structură estimată pe baza obiceiurilor din finanțarea euroobligațiunilor COM. Aproximativ 40% din aceste fonduri vin din fonduri de investiții, 30% din bănci centrale și instituții oficiale, 15% din fonduri de pensii și asigurări, iar restul din bănci comerciale și alte entități.
Cele mai mari câștiguri potențiale le obțin fondurile de investiții puternice, care profită atât din participarea ca acționari în companii de apărare, cât și din cumpărarea de euroobligațiuni, exemplu fiind portofoliile deținute de BlackRock, Vanguard, Fidelity, UBS, Capital Group, precum și bănci precum Goldman Sachs, Morgan Stanley și Bank of America.
În concluzie, SAFE, ca instrument de modernizare a infrastructurii militare, poate contribui la actualizarea rapidă a echipamentelor și capacităților în condițiile în care achizițiile corespund nevoilor reale și sunt evaluate de experți militari. Din punct de vedere financiar, atât România, cât și Polonia câștigă prin finanțarea la dobânzi mai mici comparativ cu scenariul de împrumut individual pe piețele financiare externe. Din punct de vedere industrial, Polonia are o prezență mai puternică în fizicul și tehnologia industriei de apărare, ceea ce îi aduce un efect multiplicator semnificativ mai mare față de România, ale cărei efecte de multiplicare sunt reduse din cauza unei amprente locale mai mici. Ca program auto-sustenabil, SAFE nu plătește singur costul integral, întrucât costurile împrumutului și ale serviciului datoriei trebuie luate în calcul, iar recuperarea totală a investiției este mai mare în Polonia decât în România.
Polonia convertește mult mai eficient fondurile SAFE în creștere economică, locuri de muncă și dezvoltare industrială, pe când România, în mare parte, folosește aceste fonduri pentru creșterea securității militare și stimularea altor economii avansate. În timp ce Polonia a respectat mai bine designul programului, România are o amprentă mai redusă și efecte de multiplicare mai slabe în economie.
