Majoritatea persoanelor ajung, după vârsta de 30 de ani, să experimenteze senzația ciudată că anul pare să fi început abia ieri și acum se încheie. Vacanțele par mai scurte, lunile se comprimat și timpul nu mai are același ritm pe care îl avea în copilărie sau adolescență. De multe ori, această senzație este atribuită stresului sau procesului de îmbătrânire. Însă cercetările recente indică faptul că explicația este mult mai complexă.
Un număr tot mai mare de specialiști în neuroștiințe și psihologie comportamentală au analizat în ultimii ani modul în care percepem trecerea timpului, iar concluziile sunt interesante: problema nu se limitează la memorie sau la îmbătrânire, ci depinde de numărul de experiențe noi pe care le oferim creierului. Cu alte cuvinte, rutina zilnică poate fi motivul pentru care anii par să zboare, informează Space Daily.
Ce reprezintă „reperele temporale” și importanța lor pentru funcționarea creierului
Specialiștii utilizează termenul de „repere temporale” pentru a descrie evenimentele care ies din tiparul obișnuit al vieții. Acestea pot fi o excursie, relocarea într-un loc nou, începutul unui job, o discuție importantă sau chiar schimbări mai mici care sparg rutina. 
Ideea a devenit populară după o cercetare din 2014, realizată de Hengchen Dai, Katherine Milkman și Jason Riis. Studiul a demonstrat că oamenii tind să-și stabilească scopuri sau să-și modifice comportamentul în jurul unor astfel de „începuturi noi”. De exemplu, căutările online pentru diete sau exerciții fizice creșteau la început de an, la început de lună sau chiar la începutul săptămânii.
Ulterior, conceptul a fost extins. Specialiștii au concluzionat că aceste repere temporale nu influențează doar motivația, ci și modul în care percepem timpul. În esență, ele acționează ca delimitatori mentali între diferite perioade din viața noastră. Fără acestea, zilele încep să semene între ele, iar creierul nu mai are suficiente momente distincte de „marcat”.
Aceasta explică și senzația că lunile trec fără să lase amintiri clare. Dacă fiecare săptămână pare aproape identică, mintea nu mai creează suficiente amintiri distincte, iar în trecut, acea perioadă poate părea mult mai scurtă decât în realitate.
Cum organizează creierul experiențele și de ce rutina reduce percepția timpului
O altă explicație provine din cercetările lui Jeffrey Zacks, profesor la WashU din St. Louis. Acesta a dezvoltat teoria segmentării evenimentelor, conform căreia creierul nu percepe viața ca pe un flux continuu, ci o divizează în „scene” separate de anumite schimbări sau tranziții.
Un astfel de moment poate fi ceva obișnuit, precum intrarea într-o încăpere nouă, schimbarea activității sau încheierea unei conversații. Creierul percepe aceste tránsiiuni ca fiind puncte importante și le utilizează pentru a organiza amintirile.
Mai multe studii au demonstrat că oamenii își aduc aminte mai bine aceste momente de schimbare, față de perioadele uniforme dintre ele. Astfel, o săptămână în care fiecare zi seamănă cu precedentul generează foarte puține „ancore” mentale. În timp, lunile și anii încep să se amestece într-o memorie vagă și greu de distins.
