După forajul într-un puț de explorare, geologul Cristian Lascu a realizat verificări subterane, moment ce a dus la identificarea uneia dintre cele mai izolate formări carstice din lume.
Locul a fost izolat de mediul exterior timp de aproximativ 5,5 milioane de ani, fiind acoperit de straturi groase de argilă și calcar. Lumina solară nu pătrunde deloc în interiorul cavității.
Accesul nu se realizează printr-o intrare naturală spectaculoasă, ci printr-un puț artificial de circa 21 de metri. Doar o porțiune restrânsă a galeriilor poate fi parcursă de oameni. 
Aerul din interior poate deveni dăunător pentru oameni
Compoziția atmosferei din Peștera Movile diferă semnificativ de cea de la suprafață.
Procentajul de oxigen este mult mai scăzut comparativ cu valorile normale, iar concentrațiile de dioxid de carbon sunt extrem de ridicate. În aer se detectează metan, amoniac și hidrogen sulfurat.
Mirosul interiorului a fost descris ca o combinație între ouă stricate și amoniac, iar fără echipament adecvat, prezența omului în aceste condiții nu poate fi susținută pentru mult timp.
Apele din nivelul inferior conțin hidrogen sulfurat, metan și compuși ai azotului, transformând peștera într-un mediu considerat ostil pentru majoritatea formelor de viață cunoscute la suprafață.
Viață în absența luminii
Deși condițiile de trai sunt extreme, peștera găzduiește organisme special adaptate întunericului total.
Cercetătorii au descoperit peste 50 de specii de nevertebrate, dintre care mai mult de 35 sunt endemicice acestui ecosistem subteran.
În Peștera Movile trăiesc păianjeni, lipitori, crustacee, miriapode, insecte și pseudoscorpioni, toate adaptate complet mediului subteran.
Multe dintre aceste specii sunt oarbe sau au vederea foarte redusă, sunt lipsite de pigmenți și au corpurile palide și translucide. În plus, dispun de antene și membre alungite, pentru orientare în întuneric.
Printre speciile identificate aici se numără Nepa anophthalma, un scorpion acvatic adaptat mediului subterranean, melcul Heleobia dobrogica și izopodul Trachelipus troglobius.
Cercetătorii au descoperit și păianjeni precum Hahnia caeca și Agraecina cristiani.
„Conducătorul peșterii” și ecosistemul bazat pe chemosinteză
Prădătorul dominant în acest ecosistem este un miriapod carnivor din genul Cryptops.
În 2020, acesta a fost identificat ca o specie nouă și denumit Cryptops speleorex, fiind frecvent intitulată „regele peșterii”.
Unul dintre cele mai impresionante aspecte ale Peșterii Movile îl reprezintă modul de funcționare a întregului ecosistem.
Spre deosebire de majoritatea ecosistemelor de la suprafață, care depind de lumină și fotosinteză, aici viața se bazează pe chemosinteză.
Bacteriile din peșteră utilizează compuși precum hidrogen sulfurat și metan pentru a produce substanțe nutritive. Acestea formează o peliculă albicioasă pe pereți și pe suprafața apei.
Restul organismelor se hrănesc direct cu această microfaună sau între ele.
În Peștera Movile nu există plante, lumină solară sau fotosinteză, iar întregul lanț trofic se bazează pe substanțe considerate toxice de către mediul de suprafață.
Importanța ecosistemului pentru comunitatea științifică globală
Acest ecosistem neobișnuit a atras interese din partea cercetătorilor din întreaga lume.
