Petre Prundaru este unul dintre sportivii paralimpici care a participat în multiple discipline sportive, în special în atletism pentru sportivi cu deficiențe de vedere.
A fost prezent la competiții internaționale organizate de World Para Athletics și International Paralympic Committee. Specialitatea din ultimii ani: aruncarea greutății.
În 2026 a fost prezent și la Gala Sportului Paralimpic din România, eveniment organizat de Comitetul Național Paralimpic. 
Despre cum a ajuns să pratique aruncarea greutății, aflați în interviul de mai jos.
Prosport: Ce a maturat pasiunea pentru acest sport?
Undeva în 2016, cu puțin timp înainte de Olimpiada de la Rio, am fost operat la genunchi. După aceea, nu am mai reușit să revin la forma anterioară. Începând din 2020, am început să practic aruncarea greutății. De atunci, am început să explorăm această disciplină și să descoperim ce presupune. La început aveam 75 de kilograme și nu puteam arunca foarte departe. Într-adevăr, din 2022, performanța mea a crescut considerabil.
Ai descoperit această aptitudine pentru aruncarea greutății sau ai simțit că este o oportunitate în care poți excela?
Fiind accidentat la genunchi, m-am întrebat ce pot face în continuare: să renunț la sport sau să găsesc o alternativă. Am mai încercat și judo, însă până la disciplina de aruncare a greutății, această activitate a rămas o opțiune. Este un sport care îmi permite să continui și la vârsta de 40 de ani. Așa că am ales această cale.
- Articol sponsorizat de BETANO!
Care este cea mai bună performanță obținută?
Cel mai bun rezultat în competiții a fost locul 4 mondial anul trecut în India, cu o aruncare de 13,30 metri.
Există un antrenament special pentru această disciplină? Lucrezi atât partea fizică, cât și tehnica de aruncare?
Da, amândouă componente. În plus, în această disciplină, forța este esențială. Trebuie să fii foarte masiv și puternic pentru a arunca bila de 7 kg și 260 de grame, care este foarte grea. În consecință, forța contează foarte mult.
Sigur, tehnica este la fel de importantă, pentru că fără o tehnică corectă nu se poate obține performanță. Poți fi foarte puternic, dar dacă nu ai tehnică, rezultatele vor fi modeste.
Ai reușit să îți găsești ușor un antrenor?
Da, în Cluj a fost mai simplu. În liceul sportiv, am avut ca antrenor pe domnul profesor Ovidiu Ciupei. Înainte, mă antrenam cu domnul Adi Tămaș, și astfel a avut loc o tranziție naturală între aceștia. Ei se cunoșteau deja, ceea ce a facilitat procesul.
„La Cluj, nu avem o sală dedicată pentru aruncarea greutății”
Există facilități de antrenament în România pentru această activitate sau sunt probleme?
În Cluj, condițiile sunt bune pe timp de vară. Dispunem de un sector special și un cerc de aruncare. În sezonul de iarnă, din păcate, nu există o sală dedicată pentru această disciplină. Ne antrenăm într-un balon, unde temperatura este egală cu cea exterioară, însă nu bate vântul și nu plouă.
Problema s-alelor pentru aruncări pare a fi generală în țară. Mai sunt și alte orașe, precum Bucureștiul, unde astfel de facilități sunt limitate. La Cluj, însă, nu dispunem de o astfel de sală dedicată.
În balon, poți să efectuezi aruncările? Sau spațiul este prea redus?
Balonul este destul de mare, fiind similar cu un teren de fotbal. Însă, totuși, e dificil din cauza spațiului limitat.
Te simți confortabil în astfel de condiții?
Trebuie să porți o geacă, vestiță, iar bila de oțel devine foarte rece. Dacă o ții la gât, chiar îngheață. Aceste condiții de iarnă ne limitează uneori performanțele. Totuși, compensați printr-un antrenament intens de forță, mai ales în sezonul rece.
Te antrenezi în fiecare zi?
Da, antrenamentele au loc zilnic.
De luni până sâmbătă, cu duminica de odihnă. Cam câte ore consacri unui antrenament zilnic?
De obicei, două ore pe zi. În total, aproximativ 12 ore pe săptămână, dar rețineți că nu toate orele sunt dedicate aruncării. Unele antrenamente sunt de tehnică și aruncări, iar altele de forță.
Primăvara și vara, frecvența crește, ajungând și la trei-patru antrenamente pe săptămână, combinate cu exerciții de forță și tehnică. Programul variază în funcție de perioadă.
„Pleci dimineața și ajungi seara acasă”
Lucrezi, ai un job sau te dedici exclusiv sportului?
Sunt kinetoterapeut de profesie și muncesc în această domeniu.
Adică, îți ocupi ziua atât cu serviciul, cât și cu antrenamentele?
Da, începe ziua cu muncă și antrenament, plec dimineața și ajung acasă seara. Nu mă plâng, deși e dificil, pentru că e important să gestionez bine ambele activități.
Lucrezi individual sau colaborezi cu cluburi, echipe?
Colaborez cu clinici și profesioniști din domeniu, ceea ce îmi permite să-mi organizez timp pentru antrenament și coordonare cu antrenorul.
Ai și alte hobby-uri în afară de sport?
Nu prea, nu prea am alte pasiuni dincolo de activitatea sportivă.
„Alte persoane cu dizabilități capătă mai mult curaj să iasă în societate”
Nu te ocupi de fotbal sau baschet?
Nu, cea mai apropiată disciplină a fost judo. Am participat și la câteva competiții.
Îți pare rău că ai renunțat la judo?
Da, era o activitate interesantă, dar am ales să mă axezi pe altă disciplină.
- Seria evidențiază sportivi legitimati ai Comitetului Național Paralimpic, susținuți de Organizație
Vrei ca experiența ta să inspire și pe alții? Îți dorești să încurajezi sportivi cu dizabilități să practice judo, aruncarea greutății sau alte discipline?
Da, consider că, prin munca asiduă, am construit o carieră în acest domeniu. De la începuturile din 2009 și până în prezent, am acumulat experiență și rezultate.
Cred că, dacă mediul sportiv paralimpic devine mai vizibil, și alte persoane cu dizabilități vor avea mai mult curaj să iasă în societate, să-și depășească temerile și prejudecățile legate de propriile limitări.
Dacă persoanele valide nu înțeleg și nu pot fi empatici, activitatea noastră sportivă poate ajuta la schimbarea percepției și la stimularea încrederii în sine a celor cu dizabilități.
- Detalii suplimentare despre interviu pot fi urmărite în materialul video din acest articol
