Conform unui comunicat al reprezentanților Ministerului Culturii, principiul fundamental al propunerilor transmise este unul simplu: pentru muncă de valoare egală, trebuie asigurat un salariu egal.
„Propunerile urmăresc apropierea nivelului salarial pentru funcțiile de specialitate din muzee, biblioteci, centre culturale și instituții media culturale de cel existent în sectorul artelor spectacolului și o aliniere mai echilibrată cu profesiile din sistemul educațional. Documentul a fost realizat în urma consultărilor cu organizațiile sindicale reprezentative, a dezbaterilor în cadrul Comisiei de Dialog Social și a analizelor tehnice bazate pe metodologia utilizată de Banca Mondială în procesul de reformare a sistemului de salarizare. Compararea funcțiilor de specialitate din cultură cu cea a profesorului din învățământul preuniversitar, cu gradul didactic I, vechime de peste 25 de ani, ia în considerare aceleași criterii de evaluare: nivelul studiilor, complexitatea activităților, responsabilitatea decizională, impactul social, coordonarea, comunicarea profesională și condițiile de muncă. Rezultatele indică faptul că specialiștii din muzee și biblioteci ating niveluri comparabile și, în multe cazuri, superioare în ceea ce privește complexitatea atribuțiilor și responsabilitatea profesională”, se menționează în comunicatul citat.
Decizia de restaurare a unui obiect de patrimoniu alterează ireversibil structura materialului unui bun ce aparține istoriei naționale
Potrivit documentului, un muzeograf, restaurator sau conservator nu lucrează cu obiecte ce pot fi înlocuite, ci cu bunuri culturale unice. 
„O hotărâre privind restaurarea unui artefact de patrimoniu modifică definitiv compoziția materialului unui obiect ce reprezintă istoria națiunii. Expertiza pentru declasarea sau clasarea unui bun are efecte juridice directe asupra statutului acestuia. Specialiștii din patrimoniu răspund penal și patrimonial, personal, pentru bunurile clasate în categoria Tezaur gestionate de aceștia, conform Codului Penal și Legii nr. 182/2000. Această responsabilitate nu are echivalent în domeniul didactic. În plus, restauratorii și conservatorii lucrează în condiții ce implică expunerea la substanțe chimice, materiale biologice, prafuri și agenți cu potențial toxic sau alergenic. Arheologii activează în teren în condiții meteorologice dificile, adesea în șantiere pentru infrastructură majoră. Cercetarea arheologică este o etapă obligatorie pentru proiecte majore de infrastructură națională, precum autostrăzi și căi ferate. Fără avizul arheologic, șantierul nu poate continua, iar arheologul are responsabilitatea integrității descoperirilor, documentării științifice și respectării termenelor care influențează progresul lucrărilor. Nici o legislație specifică nu recunoaște aceste riscuri prin sporuri speciale, chiar dacă expunerea este documentată și comparabilă cu alte categorii profesionale care beneficiază deja de astfel de avantaje legale”, completează comunicatul.
Bibliotecarul nu se limitează doar la gestionarea împrumuturilor de cărți
Reprezentanții Ministerului Culturii subliniază situația bibliotecilor naționale și a marilor biblioteci de patrimoniu. Percepția conform căreia activitatea bibliotecarului se limitează la gestionarea împrumuturilor de cărți nu mai reflectă realitatea actuală.
„Biblioteca Națională a României și Biblioteca Academiei Române gestionează manuscrise rare, documente excepționale, incunabule, harti istorice, colecții speciale și fonduri documentare unice, desfășurând activități de cercetare, conservare, restaurare și digitalizare. În aceste instituții activează specialiști cu studii universitare, masterate și doctorate, cu competențe în paleografie, istoria cărții, conservarea patrimoniului și cercetarea documentară. Un bibliotecar de patrimoniu poate avea în responsabilitate manuscrise ale lui Mihai Eminescu, documente medievale sau ediții princeps, bunuri culturale de valoare națională. Responsabilitatea sa este comparabilă cu cea a unui muzeograf gestionând obiecte incluse în patrimoniul cultural național. Cu toate acestea, salariile nu corespund acestei responsabilități”, afirmă reprezentanții Ministerului.
Criza de angajare din ultimii ani a condus la îmbătrânirea personalului din muzee și biblioteci
Potrivit acestora, evaluările generale pentru profesia de bibliotecar, fără diferențiere între bibliotecile locale și cele naționale, nu reflectă complexitatea activităților din aceste instituții.
Pe lângă echilibrarea grilelor salariale, propunerile includ și ajustări tehnice ale proiectului legislativ: unificarea unor poziții cu coeficienți similari, introducerea unor funcții absente în grile, rearanjarea unor funcții incorect ierarhizate și eliminarea diferențierii salariale între instituțiile naționale și cele locale.
Conform sursei, blocajul de angajare din ultimii ani a dus la îmbătrânirea colectivelor din muzee și biblioteci. Reechilibrarea salarială facilitează recrutări controlate, în corelație cu plecările naturale din sistem.
„Patrimoniul cultural nu se păstrează de unul singur. Bibliotecile și muzeele nu funcționează autonom. În spatele fiecărei opere restaurate, a fiecărei expoziții sau colecții publice se află specialiști de înaltă calificare, cu responsabilități esențiale în conservarea identității culturale a României”, încheie reprezentanții Ministerului Culturii.
