Cele două seisme din 24 iunie din Venezuela au fost printre cele mai distrugătoare din ultimii ani. Au cauzat cel puțin 235 de decese, din cauza magnitudinii puternice și a clădirilor vulnerabile la riscurile seismice.
Primul cutremur a avut o magnitudine de 7,2. La mai puțin de un minut distanță, a fost urmat de un al doilea, de 7,5. Apropierea acestor evenimente a amplificat efectele, iar construcțiile deja afectate de primul seism s-au prăbușit ulterior, conform Il Post.
De ce nordul Venezuelei reprezintă o zonă cu risc seismic ridicat
Regiunea de nord a Venezuelei este una dintre cele mai seismice din zona Caraibelor, unde se unesc două plăci tectonice uriașe: placa caraibiană și cea sud-americană, într-o mișcare lentă și continuă. 
Tensiunea nu se concentrează într-o singură fractură, ci într-o rețea extinsă de falii. Cel mai important sistem este Boconó-San Sebastián-El Pilar, cu o lungime de aproximativ 1.300 km.
Cele două plăci se deplasează unul față de celălalt cu aproximativ un centimetru pe an. Deși această mișcare este extrem de lentă, aceasta permite acumularea de energie în timp.
Când această acumulare depășește capacitatea rocilor de a rezista, acestea se rup brusc de-a lungul faliei. Cele două seisme s-au produs exact pe falia San Sebastián, una dintre cele mai semnificative din sistem.
Seismul s-a produs la o adâncime de 10-20 km, fiind relativ superficial. Acest aspect a influențat amploarea daunelor, iar cele două fragmente ale faliei s-au alunecat orizontal unul față de celălalt.
O falie cunoscută de secole
Falia activată este foarte bine documentată de seismologi, fiind parte a sistemului care cauzează cutremure de secole. S-au înregistrat seisme devastatoare în 1641, 1812, 1900 și recent în 1967.
Secvența rapidă a celor două seisme majore reprezintă unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale acestei situații. Specialiștii discută adesea despre o secvență seismică accelerată sau o „dublă”. Analizele datelor seismice sunt în desfășurare, pentru confirmarea exactă a evenimentului.
Factorii care au transformat seismul într-o tragedie
Magnitudinea și succesiunea nu sunt singurele elemente care determină amploarea pagubelor. Modul de construcție și vechimea clădirilor sunt factori esențiali în acest context.
Majoritatea construcțiilor din Caracas și La Guaira nu respectă standardele moderne de protecție antisismică, ceea ce crește riscul prăbușirilor chiar și în cazul unor seisme de intensitate mai redusă.
Se estimează că aproximativ 80% din populația Venezuelei locuiește în vecinătatea celor mai active falii. Clădirile din zonele sociale sunt edificii foarte apropiate, ceea ce facilitează răspândirea efectului de domino în cazul prăbușirii unui imobil.
Venezuela se confruntă de ani de zile cu probleme economice severe, afectând întreținerea infrastructurii. Seismele au deteriorat rețelele electrice și conductele de gaz, generând incendii și dificultăți în operațiunile de salvare, fiind uneori imposibil de ajuns la persoanele blocate sub dărâmături.
Strategii de reducere a riscului seismic, exemplul Japoniei
Seismul reprezintă un fenomen natural inevitabil, însă impactul său depinde semnificativ de măsurile umane de prevenție. Cutremurele de magnitudine 7 pot fi periculoase, dar o pregătire corespunzătoare poate reduce effectele catastrofale.
În Japonia, seisme de magnitudă similară provoacă rar pagube extrem de grave. Compararea doar pe baza magnitudinii poate fi înșelătoare, datorită numeroaselor variabile ale contextului.
Strategia japoneză este preventivă, bazată pe norme stricte de construcție, actualizate constant în funcție de datele seismice. Țara dispune și de o rețea de monitorizare extinsă, conectată la un sistem eficient de alerte în timp real.
