Diplomatul care consideră România și India ca două surori
Manoj Kumar Mohapatra a devenit ambasadorul Indiei la București, având o experiență solidă: un master în Științele Afacerilor, un alt în Managementul Tranzițiilor Internaționale și o carieră dedicată consolidării relațiilor bilaterale. Când este întrebat ce face un diplomat la ora două dimineața, răspunsul său este clar: se gândește constant cum să apropie mai mult cele două națiuni pe care le reprezintă.
Prima experiență cu România
Cu o populație de 1,4 miliarde de locuitori, India rămâne pentru mulți un mister al unității în diversitate. Pentru ambasador, explicația este simplă: unitatea provine chiar din pluralitate, nu în ciuda acesteia. Este, afirmă el, o lecție pe care Europa ar trebui să o asimileze mai atent, în special țările care se confruntă cu conflicte interne. Gastronomia și cultura locală au fost, după cum afirmă, primele aspecte care l-au impresionat. O impresie care pare să fi rămas neschimbată, având în vedere entuziasmul cu care vorbește despre descoperirile din România. 
Surori, nu doar colaboratori
Întrebat cum ar caracteriza relația dintre India și România dacă cele două state ar fi rude, Mohapatra răspunde fără ezitare: surori. O afinitate pe care o confirmă și în aspecte minore, ambele popoare având familii zgomotoase, iar orașele lor fiind sufocate de trafic, indiferent dacă vorbim de București sau New Delhi.
Posibile proiecte comune
Dacă ar iniția o colaborare comercială cu un partener român, ambasadorul pune accentul pe servicii digitale bazate pe inteligență artificială, motivat de excelența ambelor popoare în domeniul matematicii. O perspectivă pragmatică, dar și un indiciu despre direcția în care ar putea evolua colaborarea economică între cele două țări.
India, dincolo de stereotipuri
Yoga, curry, Bollywood, toate sunt, conform spuselor sale, la fel de reprezentative pentru India, iar niciuna nu poate fi exclusă din portretul națiunii. În cazul în care ar recomanda un loc încă neexplorat pentru turiști, ar indica nord-estul Indiei, o regiune spectaculoasă și încă ferită de aglomerația vizitatorilor internaționali.
Lecția personală
Dincolo de formalități și protocol diplomatic, Mohapatra vorbește și despre rădăcinile sale personale. Cea mai valoroasă lecție pe care a învățat-o nu a venit din mediul academic, ci din familie: importanța grijii față de cei apropiați. Un principiu pe care afirmă că dorește să-l aplice și în activitatea sa diplomatică, sperând ca, la finalul misiunii în România, oamenii să-l amintească ca pe cineva care a contribuit real la apropierea celor două națiuni.
