O depresiune uriașă identificată accidental pe Google Maps s-a dovedit a fi un crater format în urma impactului unui corp cosmic. Formațiunea se localizează în regiunea Côte-Nord din provincia Quebec, Canada. Diametrul său aproximativ este de 25 de kilometri, iar datarea indică o vechime de circa 390 de milioane de ani, conform publicației internaționale Live Science.
Descoperirea a avut loc în anul 2024. Joël Lapointe utiliza hărți digitale pentru planificarea unui traseu de camping. Forma aproape perfect rotundă din jurul lacului Marsal i-a captat atenția. Nu părea o simplă vale sau o formă rezultată din eroziune obișnuită.
Descoperirea în timpul planificării unui traseu
Lapointe a examinat mai detaliat zona. Ulterior, a contactat specialiști pentru verificarea originii formațiunii. Printre aceștia s-a numărat geofizicianul francez Pierre Rochette. Relieful i s-a părut suficient de neobișnuit pentru a justifica o cercetare suplimentară. 
Acest caz evidențiază utilitatea platformelor ce furnizează imagini satelitare. Ele facilitează observarea zonelor greu accesibile și pot descoperi structuri nemaivăzute de la nivelul solului.
Vezi și:
Primele mostre recoltate din zonă conțineau zirconiu. Acest mineral se poate forma în condiții extreme generate de impactul unui asteroid sau meteorit. Totuși, prezența sa nu este concludentă, deoarece zirconiu poate apărea și în alte procese geologice.
O echipă de cercetători a fost trimisă la fața locului pentru a identifica urme ce nu pot fi explicate prin activitatea vulcanică sau eroziune. Expediția a avut loc în octombrie 2025. Accesul a fost extrem de dificil, terenul fiind abrupt, accidentat și acoperit de vegetație.
Probe decisive care confirmă impactul
Specialiștii au descoperit, în cele din urmă, așa-numitele „conuri de șoc”. Aceste structuri sunt formate din linii și caneluri vizibile în roca de bază, apărute atunci când unde de șoc extrem de puternice traversează scoarța terestră.
Vezi și:
Presiunile implicate sunt de ordinul zecilor de gigapascali. Astfel de semne pot fi generate de impactul unui asteroid sau cometă, dar și de explozii nucleare. Procesele naturale geologice nu pot produce asemenea urme.
De asemenea, cercetătorii au identificat roci topite în timpul impactului. Energia eliberată a fost suficientă pentru a topi volume mari de scoarță terestră, iar materialul solidificat s-a răcit și s-a acumulat în jurul centrului formațiunii.
Analizele de laborator indică o vechime de aproximativ 390 de milioane de ani. Impactul s-a produs în perioada Devoniană, când viața marină se extindea rapid și ocupa tot mai mult uscatul.
Craterelor formate de obiecte din spațiu le contribuie la înțegerea evoluției planetei. Impacturile majore pot modifica relieful, influența clima și induce schimbări semnificative în ecosisteme.
Noul crater, denumit Uhaachatik
Structura a primit denumirea de craterul Uhaachatik, nume stabilit în urma consultărilor cu reprezentanții Consiliului Innu din Ekuanitshit. Comunitatea indigena are legătură cu zona în care se află formațiunea.
Craterul are o dimensiune considerabilă. Anual, sunt confirmate doar câteva astfel de structuri, majoritatea având sub zece kilometri în diametru. Un crater de 25 de kilometri este extrem de rar pe Pământ.
În lume, sunt recunoscute circa 200 de cratere de impact, dintre care 31 se află în Canada. Ultimul crater canadian confirmat datează din 2010. Timpul, eroziunea și vegetația pot estompa semnele impacturilor în timp.
Nu orice formă circulară rezultată în mod natural este cauzată de un impact cosmic. Mulți specialiști primesc frecvent imagini de la persoane convinse că au descoperit un crater, însă majoritatea cazurilor sunt explicate prin procese geologice obișnuite. Uhaachatik reprezintă una dintre rarele excepții.
Cercetătorii vor continua analiza probelor pentru a determina dimensiunea corpului cosmic și energia eliberată în urma impactului. Este important să distingem între un asteroid, un meteorit și o cometă, deși termenii pot crea confuzie.
