Publicația sa a apărut în limba spaniolă la editura Capitán Swing. Este o relatare despre Rusia, oferind voce celor marginalizați de sistem — de la pacienți din spitale psihiatrice până la tinere din sate recrutate pentru prostituție — și, printre aceste narațiuni despre o țară vastă dincolo de Moscova, împletește propria sa poveste de sacrificiu și represiune.
Ea a colaborat pentru deja cenzuratul ziar Novaya Gazeta. A fugit din țara natală la debutul războiului cu Ucraina și, aflată în exil, afirmă că, deși „Rusia este mai mare decât (președintele Vladimir) Putin și decât fascismul”, nu ezită să-i atribuie această etichetă țării sale.
„Mi-e dificil să procesez această situație, pentru că Uniunea Sovietică a luptat odinioară împotriva fascismului și aproape fiecare familie a fost implicată în acel conflict, însă trebuie doar să observi opiniile propagate în prezent”, afirmă ea despre actualul regim, pentru care a fost etichetată drept trădătoare de patrie. 
Kostyuchenko (Iaroslavl, 1987) a dezvăluit în 2023 suspiciunea că ar fi fost supusă otrăvirii de către stat, din cauza reportajelor sale despre invazia Ucrainei. Apărarea drepturilor sale ca persoană homosexuală i-a adus agresiuni și arestări, iar criticile la adresa ambițiilor expansioniste ale Rusiei i-au provocat conflicte chiar și cu mama sa, care are dificultăți în a accepta dispariția statutului URSS ca „cel mai important stat din lume”.
„Mi-ar plăcea să cred că Putin reprezintă singura problemă, însă el este doar unul dintre cei 150 de milioane de ruși, iar toți sunt responsabili. Este dificil de înțeles ce se întâmplă în Rusia acum, deoarece jurnalismul este aproape total interzis. Fascismul necesită represiune, pentru că se bazează pe frică”, explică ea într-o discuție pe Zoom.
Jurnalista consideră că primul pas spre o schimbare reală constă în ceea ce se află deja în desfășurare în Rusia — și anume faptul că „oamenii s-au săturat de acest război” — ceea ce, în opinia sa, reprezintă o „fereastră de oportunitate”. Nu vede realistă posibilitatea unei lovituri de stat, dar sprijină ideea unei revoluții ca un eventual început.
Cooperare civică
„Persoane diferite, cu valori și opinii distincte, au început să colaboreze. Acesta este un prim pas. Și, evident, Putin și administrația sa conștientizează acest fapt, motiv pentru care societatea rusă este reprimată sever pentru a-i face pe oameni să se teamă unii de alții.”
Kostyuchenko nu crede că presiunea internațională are efect. Unele sancțiuni, menite să izoleze Rusia, au, de fapt, consolidat economia și au susținut finanțarea conflictului. „Dacă aș fi în poziția unui lider politic occidental, m-aș concentra pe sprijinirea societății civile din interiorul Rusiei, pe cei care pot influența schimbarea”, afirmă ea.
Rămâne optimistă, „pentru că altfel nu aș putea merge mai departe”. Totuși, recunoaște că mașina de propagandă rusă, „extrem de complexă, aproape infailibilă”, face dificilă opoziția cetățenilor față de guvern.
„Sper să am o perspectivă greșită, dar se pare că funcționarii de stat ruși iau în considerare aplicarea modelului chinez, precum izolarea totală de internet. Oamenii tind să creadă că sunt mai înțelepți decât propaganda, dar aceasta influențează masiv la diverse niveluri”, avertizează ea.
În lucrarea sa, Kostyuchenko concluzionează că cuvântul nu poate opri un război sau salva o națiune, însă are puterea de a construi conexiuni între oameni, care, în cele din urmă, „sunt cel mai valoros atu pe care îl avem în lume”.
Kostyuchenko nu regretă sacrificiile făcute pentru a-și face vocea auzită.
„Știi că mulți colegi au fost uciși și că, într-o zi, s-ar putea întâmpla același lucru și cu tine. Știi că unii ajung în exil și niciodată nu am crezut că voi fi printre ei, (…) dar, fără îndoială — încheie ea — nu consider că a fost o greșeală.”
