În ultimele 35 de ani, România a avut parte de două evoluții radical diferite. În domeniul telecomunicațiilor, am trecut de la telefoane fixe obținute după ani de așteptare și infrastructură aproape medievelă la una dintre cele mai rapide și accesibile rețele de internet din lume. În schimb, în sectorul energetic, deși dispunem de gaz, petrol, hidrocentrale, cărbune și energie nucleară, am rămas privați de o reformă durabilă, fiind captivi unei cicluri interminabile de intervenții politice, plafonări, subvenții și promisiuni neîndeplinite, potrivit unei analize realizate de Asociația Energia Inteligentă.
Telecomunicațiile au fost lăsate să se transforme într-o industrie bazată pe competiție, în timp ce energia a rămas o industrie a influenței și a puterii, premisa de la care pornește analiza asociației ce reprezintă drepturile consumatorilor de energie din România.
Povestea celor două reforme diametral opuse
Din exterior, evoluția României în ultimii 35 de ani de la Revoluție pare să fi fost marcată de două abordări complet diferite.
- În primul, România a realizat una dintre cele mai performante piețe de telecomunicații din Europa. A început cu telefoane fixe, centrale analogice și infrastructură aproape medievală, pentru a ajunge acum printre cele mai rapide și accesibile servicii de internet. Această transformație spectaculoasă s-a realizat fără scandaluri frecvente, fără ordonanțe de urgență și fără intervenții dramatice din partea statului.
Sursa FOTO: https://c.pxhere.com
- În cel de-al doilea scenariu, România a încercat să reformeze sectorul energetic prin intervenția politică. La început, părea să fie o inițiativă promițătoare. Țara dispunea de aproape toate resursele necesare unui stat european: gaze naturale, petrol, hidrocentrale, cărbune și energie nucleară. Asta i-a conferit și o poziție strategică importantă în regiune.
- Însă, după mai bine de trei decenii, sectorul energetic se confruntă cu crize, plafonări, subvenții, intervenții administrative, scandaluri politice și promisiuni repetate că „de data aceasta, reforma va fi implementată corect”.
Eșecul energetic major și succesul clar în telecomunicații
Această diferență nu poate fi explicată doar prin faptul că energia este mai complexă decât telecomunicațiile. Cu siguranță, complexitatea tehnică este mai mare, însă aceasta nu justifică de ce una dintre reforme a adus prosperitate și încredere, iar cealaltă a generat neîncredere și conflicte. Răspunsul trebuie să fie căutat în alte aspecte.
Telecomunicațiile au fost una dintre puținele reforme în care succesul a depins aproape în totalitate de capacitatea de a crea valoare. Pentru a obține profit, era necesar să construiești rețele, să introduci tehnologii noi, să atragi clienți și să oferi servicii superioare față de concurență. Economiile proveneau din investiții, risc și inovare. Statul stabilea regulile, dar nu putea decide cine câștigă sau pierde; această decizie aparținea consumatorului.
Profitul din sectorul energetic, total controlat
În energia, logica a fost diferită încă de la început. Aici, câștigurile nu depindeau întotdeauna de inovare sau de construction nouă. Multe beneficii proveneau din accesul la resurse, poziționare pe anumite segmente de piață, modificări ale reglementărilor, scheme de ajutor sau influențarea procesului decizional. În telecomunicații, câștigul se obținea prin convingerea clienților, pe când în energie, era adesea suficient să fii aproape de locul deciziilor, sau să oferi avantaje formulate în față.
Reforma împotriva speculului în energie, inițiată de Guvernul Bolojan, a fost blocată. Care este evoluția ordonanței privind ATR-urile
Așa a apărut prima mare diferență între cele două lumi. În timp ce telecomul a dat naștere antreprenorilor, sectorul energetic a creat „băieți deștepți”. Această diferență, aparent subtilă, explică aproape toate fenomenele ulterioare.
Energia nu este doar o piață, ci și o sursă de rentă economică și influență politică
În telecomunicații, competiția determina investiții continue, pe când în energie, rentelor mari le-au atras interese diverse. Energia devine un domeniu în care câștigurile uriașe pot fi obținute nu doar din activitatea comercială, ci și din modificări legislative, acces prioritar la resurse strategice, influențarea deciziilor, ATR-uri dedicate, entități specializate în control pentru favorizarea anumitor actori, sau utilizarea statusului de monopol natural pentru a limita concurența.
Economiștii numesc această dinamică „captură de rentă”. Cu cât aceste rente sunt mai mari, cu atât mai mulți actori încearcă să le controleze, iar orice încercare de reformă eșuează.
Dumitru Chisăliță
Astfel, în jurul sectorului energetic s-a conturat un ecosistem complex de interese economice, politice, birocratice și geopolitice. În timp ce telecomunicațiile au rămas sub influența concurenței, energia a fost dominată de logica influenței și a controlului, explică Dumitru Chisăliță, președintele AEI.
Energia reprezintă în esență putere
Principalul adevăr este că energia nu este doar o industrie, ci o sursă fundamentală de influență și control.
România, printre cele mai scumpe piețe energice din Uniunea Europeană
Un guvern poate ignora problemele din telecomunicații o perioadă lungă, fără consecințe majore. Dar niciun guvern nu poate ignora prețul energiei. Facturile influențează inflația, costurile de producție, nivelul de trai, competitivitatea economică și rezultatele alegerilor. Prin urmare, energia a devenit o zonă ideală pentru populismul economic.
De-a lungul anilor, toate guvernele au promis energie accesibilă. Au promis protecție pentru consumatori. Au promis că reforma se poate realiza fără costuri sau sacrificii. Însă, energia nu urmează regulile discursului electoral. Amânarea investițiilor duce la creșteri de costuri, iar dacă prețurile sunt menținute artificial la un nivel scăzut, avariile se transferă în viitor. Modernizarea amânată duce la degradarea sistemului în timp.
România a preferat mult timp să consume capitalul energetic acumulat anterior și să amâne momentul adevărului. În criza energetică din 2021–2022, românii au realizat că problemele acumulare de decenii nu mai puteau fi ascunse. A fost confirmată și o altă iluzie a reformei energetice: confuzia dintre liberalizarea prețului și competiție.
Două Românii: una conectată la fibră, cealaltă dependentă de facturi mari
Ani de zile, consumatorilor li s-a promisiune că liberalizarea va aduce beneficii automate. Însă liberalizarea nu înseamnă automat concurență. Concurența trebuie să însemne alternative reale.
- În telecomunicații existau astfel de alternative: posibilitatea de a construi noi rețele, de a intra pe piață și de a concura.
- În energie, situația este diferită fundamental. Consumatorii pot schimba furnizorul, dar nu pot modifica rețeaua de distribuție, sistemul de transport sau structura de producție. Dependința de monopol natural al infrastructurii rămâne și sectorul energetic are caracteristici de piață monopolistică.
Când a sosit criza, consumatorii au rămas surprinși să observe că libertatea de a-și alege furnizorul nu i-a protejat de creșterea bruscă a prețurilor.
Reforma în telecomunicații a avut consumatorul în centru
În domeniul telecomunicațiilor, a fost prioritizată protecția consumatorului, întregul sistem fiind conceput pentru a-l sprijini. În sectorul energetic, deciziile au fost adesea luate de cercuri restrânse, formate din ministere, autorități de reglementare, companii de stat, mari operatori privați și grupuri de influență, ceea ce a favorizat capturarea instituțională, în defavoarea interesului public, conform analizei.
Privind retrospectiv, concluzia este clară: România nu a eșuat în sectorul energetic din cauza lipsei resurselor, a politicii europene sau a pieței. Eșecul a fost generat de interesele celor care au dorit eșecul, pentru a beneficia de haos și dezechilibre. S-a construit intenționat o piață fără concurență reală, o reformă lipsită de continuitate și o strategie incoerentă. În timp ce telecomul a fost lăsat să funcționeze într-o piață competitivă, energia a rămas sub influența politicienilor și a „băieților deștepți”.
Criza energetică, modul sistematic de funcționare a sectorului
Atunci când un domeniu esențial devine teren pentru interese de grup, populism, captură instituțională și interese geopolitice, criza nu mai este un eveniment accidental, ci modul normal de funcționare a sistemului.
Aceasta este, probabil, adevărata poveste din spatele celor două reforme: una ce a generat valoare și a fost evaluată de consumatori, și alta, centrată pe exercitarea puterii, dominată de interesele a diferite grupuri.
Diferența fundamentală dintre telecomunicații și energie
- Privind ultimele 36 de ani, diferența esențială între cele două domenii constă în faptul că telecomunicațiile au fost o industrie în care câștigurile s-au obținut în principal prin competiție și inovare, inclusiv fuziuni, falimente și incapacitate de plată.
- În sectorul energetic, profiturile au fost în mare parte influențate de decizii politice, reglementări favorizante și acces privilegiat la resurse.
- De aceea, liberalizarea telecomunicațiilor a adus beneficii rapide și evidente pentru utilizatori.
- În timp ce liberalizarea energiei s-a confruntat constant cu conflicte între obiective contradictorii: securitate energetică, prețuri mici, profitabilitate, decarbonizare, interese geopolitice și economice.
- Aceasta explică de ce sectorul energetic a devenit unul dintre cele mai controversate și vulnerabile domenii ale economiei românești după 1990.
