Dacă plănuiești să achiziționezi un televizor nou în 2026, cel mai probabil va fi un model „inteligent”. Piața nu mai oferă alternative simple, iar conceptul de televizor conectat pare, la prima vedere, o modernizare logică.
Aplicații integrate, streaming fără dispozitive auxiliare și actualizări software promit o experiență modernă și confortabilă.
În realitate, însă, televizoarele inteligente vin cu o serie de compromisuri despre care se vorbește prea puțin. Dincolo de calitatea imaginii și a sunetului, componenta „smart” devine adesea cea mai problematică parte a aparatului, iar pentru mulți utilizatori ajunge să fie complet ignorată sau dezactivată după câțiva ani de utilizare. 
Software-ul televizoarelor inteligente se învechește mult mai rapid decât ecranul
Ecranele TV moderne pot funcționa impecabil peste un deceniu sau mai mult, însă software-ul din spatele funcțiilor inteligente are o durată de viață mult mai scurtă.
Sistemele de operare pentru televizoare urmează un ciclu asemănător cu cel al dispozitivelor mobile: după câțiva ani, aplicațiile noi rulează mai lent, interfața devine nesatisfăcătoare, iar actualizările sunt oprite complet.
De cele mai multe ori, utilizatorii rezolvă această problemă prin conectarea unui stick USB sau a unui dispozitiv media extern, care oferă performanțe mai bune și suport software pe termen lung. Astfel, televizorul rămâne funcțional ca ecran, dar funcțiile inteligente devin irelevante mult mai devreme decât s-ar anticipa.
Un alt aspect adesea ignorat este colectarea datelor. Televizoarele inteligente nu monitorizează doar aplicațiile utilizate, ci pot analiza și conținutul redat din alte surse.
Prin tehnologii automate de recunoaștere a conținutului, producătorii pot identifica ceea ce urmărești prin cablu, pe discuri fizice, sau chiar în jocuri video. Aceste informații sunt utilizate pentru publicitate targetată și pot fi corelate cu activitatea ta pe alte dispozitive.
Plătim pentru funcții inutile și, uneori, cu datele noastre personale
Deși televizoarele sunt promovate ca dispositive „inteligente”, mulți utilizatori preferă să utilizeze dispozitive externe pentru streaming, precum Apple TV, Chromecast sau Fire TV, care oferă o experiență mai rapidă și mai bine optimizată decât aplicațiile integrate.
În aceste condiții, o parte din prețul plătit pentru televizor acoperă funcții care, ulterior, sunt aproape complet abandonate.
În cazul modelelor foarte accesibile, situația este și mai delicată. Prețul redus nu rezultă neapărat din eficiența producției, ci poate fi compensați prin colectarea activă de date. Practic, utilizatorul plătește mai puțin la achiziție, dar „costul” real îl plătește prin confidențialitate compromisă.
Actualizările software pot genera, de asemenea, probleme. Unele update-uri introduc reclame suplimentare, încetinesc interfața sau modifică funcționalitățile inițiale, mai prietenoase cu utilizatorii.
Acest proces, perceput adesea ca o deteriorare intenționată a experienței, face ca produsul să fie mai profitabil pentru producători, dar mai frustrant pentru consumatori.
Din această cauză, tot mai mulți utilizatori decid să dezactiveze complet funcțiile smart sau să desconecteze televizorul de la rețea. În 2026, paradoxul este clar: televizoarele inteligente sunt omniprezente, însă pentru mulți, cea mai bună experiență rămâne utilizarea ca simple ecrane, fără „inteligența” integrată.
