Percepția comună că „nu ai voie să circuli încet” prevalează adesea în cazul autostrăzilor sau drumurilor expres, însă Codul Rutier nu impune o „viteză minimă” implicită pentru aceste zone. În realitate, există două noțiuni distincte frecvent confundate: condiția de acces pe drumuri de mare viteză și viteza minimă impusă prin semnalizare.
Aceste neclarități generează discuții aprinse în trafic. Unii conducători auto cred că pot fi sancționați dacă circulă cu 80 km/h pe autostradă, în timp ce alții consideră că nu pot fi opriți indiferent de viteza redusă. În realitate, situațiile în care mersul prea lent constituie contravenție sunt strict limitate și definite.
Condiția de acces pe autostradă nu reprezintă o viteză minimă de deplasare
Codul Rutier interzice circulația pe autostrăzi și drumuri expres pentru vehiculele a căror construcție sau starea tehnică nu permit depășirea pragului de 50 km/h. Aceasta nu reprezintă o viteză minimă obligatorie, ci o regulă de eligibilitate pentru acces: anumite categorii de autovehicule sau vehicule cu probleme tehnice, incapabile să mențină un ritm sigur, sunt excluse. Astfel, tractoarele, mopedele sau utilajele lente nu au voie să circule pe aceste drumuri, indiferent de intențiile șoferilor (Art. 74 din OUG 195/2002). 
Este esențial să se distingă între regulile de acces, care stabilește cine are dreptul să intre pe drumurile rapide, și viteza de deplasare în timpul circulației. În condiții de trafic aglomerat, ceață, polei, ploaie torențială sau avarii tehnice, viteza poate scădea sub limita permisă fiind o necesitate de siguranță. În astfel de situații, mersul încet devine nu doar permis, ci și singura opțiune sigură.
Când devine contravenție deplasarea „nejustificat” cu viteză foarte redusă
Contravenția cel mai frecvent menționată în OUG 195/2002, art. 99, intervine atunci când conducătorii auto rulează „în mod nejustificat” cu cel puțin 10 km/h sub limita minimă obligatorie pe segmentul respectiv. Esențială este existența unui indicator rutier care stabilește clar limita minimă. Fără această limită, sancțiunea nu se poate aplica conform prevederilor legale (Art. 99 alin. 1 pct. 1).
Al doilea element important este noțiunea de „nejustificat”. Aceasta presupune că aderarea la viteza redusă este intenționată și lipsită de justificare reală, creând probleme în trafic. În cazul în care există motive obiective, precum condițiile meteo nefavorabile, vizibilitate redusă, defecțiuni sau situații de siguranță, situația devine diferită. În plus, participanții la trafic trebuie să păstreze fluența și siguranța circulației, însă această obligație nu înlocuiește cerința ca un indicator de viteză minimă să fie prezent pentru sancționarea exactă conform Art. 99.
De ce nu sunt aplicate frecvent amenzi pentru mers prea lent și ce consecințe are acest lucru
Un motiv practic pentru raritatea sancțiunilor de acest tip este că în prezent, în România, nu există drumuri unde să se instituie o viteză minimă obligatorie clar semnalizată, conform Art. 99. Astfel, nu există segment cu limită minimă explicită care să permită verificarea și sancționarea acesteia. De aceea, în mass-media auto, se afirmă adesea că sancțiunea există teoretic, însă nu poate fi aplicată în forma directă, din lipsă de semnalizare corespunzătoare.
Acest fapt nu înseamnă că este recomandabil să rulezi extrem de încet pe autostradă pentru a evita amenzile. În afara aspectelor legale, există riscul major de accidente: diferențe mari de viteză între vehicule, reacții întârziate, manevre de evitament și tamponări în lanț. În cazul în care întâmpini probleme reale ce îți împiedică menținerea unui ritm sigur, soluția este să semnalizezi, să folosești banda din dreapta, să eviți banda a doua și, dacă situația o cere, să te retragi într-un loc sigur. Menținerea unei viteze foarte scăzute fără motiv justificat poate duce la intervenția poliției pentru alte abateri și poate pune în pericol traficul.
