La câteva ore după ce avioanele militare americane și israeliene au inițiat ofensiva asupra Iranului, pe 28 februarie 2026, locuitorii din Damasc au auzit o explozie puternică. Având în vedere ostilitatea noului Guvern sirian față de Iran, prezența constantă a forțelor americane în Siria și atacurile iraniene asupra infrastructurii critice din mai multe state arabe, mulți au fost preocupați că Siria fusese transformată în o țintă.
- Totuși, explozia de la Damasc nu a reprezentat deschiderea unui nou front. A fost sunetul unei rachete iraniene interceptate în direcția Israelului.
- De fapt, prima săptămână completă de conflict armat a consemnat cel mai scăzut nivel de violență din Siria de la prăbușirea regimului Assad.
„Până în prezent, impactul direct al conflictului dintre SUA/Israel și Iran asupra Siriei a fost limitat. Guvernul provizoriu a depus eforturi considerabile pentru a menține neutralitatea și, pe termen scurt, a reușit în mare măsură. Totuși, acest conflict testează fundamentul strategiei de reconstruire a Siriei. Dacă războiul se prelungeste, va crea presiuni ce pot destabiliza redresarea fragile a țării”, afirmă Will Todman, lider de departament la Sectorul de Geopolitică și Politică Externă și cercetător senior în cadrul programului pentru Orientul Mijlociu de la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS).
Strategii tripartite pentru revitalizarea Siriei
De la preluarea conducereii acum 15 luni, președintele provizoriu – Ahmed al-Sharaa – a adoptat o strategie tripartită pentru redresarea Siriei: diplomație echilibrată, consolidarea controlului teritorial și revitalizarea economică prin investiții. 
Președintele sirian Ahmed al-Sharaa la ONU | Foto – Mediafax
„Din punct de vedere diplomatic, Sharaa a promovat o politică de evitarea confruntărilor cu vecinii Siriei.
- În timp ce Israelul și-a extins prezența în sudul Siriei, a ucis militari sirieni și a bombardat centrul Damascului, regimul sirian a negat orice responsabilitate pentru singurul atac cu rachetă asupra Israelului provenit din Siria.
- Deși Hezbollah și milițiile susținute de Iran din Irak au sprijinit regimul Assad în timpul conflictului civil, Sharaa a evitat în mare măsură confruntările directe cu aceștia.
- Negocierile cu Libanul și Irakul au înregistrat unele progrese vizibile.
Această politică de reținere a împiedicat implicarea Siriei într-un nou conflict sau implicarea în conflicte internaționale prin intermediari.
Președintele sirian Ahmed al-Sharaa și Vladimir Putin | Foto – Mediafax
Pe plan intern, Sharaa a consolidat constant controlul asupra statului. În mod semnificativ, a finalizat un acord pentru integrarea forțelor kurde conduse de către numeroși paramilitari cu armata siriană, în ianuarie 2026.
- De asemenea, a formalizat colaborarea Siriei cu coaliția anti-ISIS, creând o alianță eficientă.
- Deși Damasc nu controlează încă integral guvernoratul din Sweida, a înregistrat un progres în reafirmarea autorității pe întreg teritoriul național.
Din punct de vedere economic, guvernul s-a concentrat pe atragerea investițiilor din sectorul privat, evitând dependența de ajutor internațional pentru reconstrucție, care se anunță dificil de obținut.
Sharaa a avut și ca obiectiv integrarea economică a Siriei în piețele regionale și a obținut acorduri importante de investiții din partea statelor arabe din Golf”, conchide Will Todman.
Președintele sirian Ahmed al-Sharaa la Moscova | Foto – Mediafax
Siria în fața provocărilor generate de conflictul din Iran
Războiul cu Iranul amenință în prezent fiecare fundament al acestei strategii.
„În primul rând, a crescut două riscuri de securitate la granița cu Siria. Primul este posibilitatea unui conflict cu Hezbollah.
După lansarea rachetelor de către Hezbollah spre Israel, Sharaa a trimis trupe pentru consolidarea frontierei libaneze.
- Principalul său motiv nu este doar escaladarea militară, ci și implicațiile mai largi ale campaniei israeliene în Liban: fluxul de refugiați libanezi în Siria, militarii Hezbollah care traversează granița pentru a evita atacurile israeliene și perturbarea economică dacă granița se închide.
- La 9 martie, Sharaa a intervenit rar pentru sprijinirea eforturilor libaneze de dezarmare a Hezbollah, ceea ce indică seriozitatea cu care percepe această amenințare și trage un semnal către Israel că Siria nu reprezintă un pericol direct.
- A doua zi, pare că Hezbollah a atacat poziții ale armatei siriene.
- Instabilitatea de-a lungul frontierei cu Libanul amenință orașe importante din Siria, printre care Damasc, Homs și Tartus.
Cealaltă potențială amenințare provine din estul Siriei, unde milițiile iraniene din Irak și-au intensificat implicarea în conflict.
Dacă luptele se extind în Irak, acestea pot submina fragilul armistițiu din nord-estul Siriei, pot deraia integrarea forțelor kurde în armata națională și pot favoriza reapariția ISIS„, avertizează Will Todman.
Președintele sirian Ahmed al-Sharaa și Volodymyr Zelenski | Foto – Mediafax
„În inima geopoliticii Orientului Mijlociu, dar marginalizat de prioritățile regionale”
Chiar și fără confruntări directe, menționează Todman, conflictul începe să afecteze redresarea economică fragilă a Siriei. De la atacurile din 28 februarie, Siria și-a închis majoritatea spațiului aerian, perturbând conexiunile regionale și activitatea comercială.
„Pe fondul întreruperilor de aprovizionare cu gaz natural, guvernul a fost forțat să crească raționalizarea energiei electrice.
Între timp, conflictul din Liban a determinat întoarcerea bruscă a peste 78.000 de refugiați sirieni din țară, exercitând o presiune suplimentară asupra sectorului locativ și serviciilor publice, deja supraaglomerate.
Aceste șocuri pot fi gestionate momentan, însă subliniază vulnerabilitatea redresării siriene în fața instabilității din regiune.
- Principala amenințare la adresa redresării țării poate ajunge din evoluțiile pe termen lung ale conflictului.
- Conflictul pare tot mai aproape de un impas, mai degrabă de runde recurent de confruntări între Iran și Israel decât de o prăbușire rapidă a regimului iranian.
- Pentru Sharaa, cel mai rău scenariu ar fi acest impas.
- Strategia sa de redresare depinde de o regiune relativ stabilă, încurajând investițiile și cooperarea economică.
Strategia Sharaa presupune, de asemenea, că statele arabe din Golf vor aloca resurse politice și financiare pentru stabilizarea Levantului. Dar, dacă războiul slăbește Iranul și-l radicalizează, guvernele din Golf vor prioritiza propriile cheltuieli pentru apărare și recuperare economică.
În acest caz, Siria s-ar putea regăsi, ca și anterior, în centrul geopoliticii regionale a Orientului Mijlociu, însă la periferia priorităților locale, chiar în timpul procesului dificil de reconstrucție„, concluzionează Will Todman.
Recomandarea autorului:
- Implicarea Rusiei în Iran este în pericol, independent de rezultatul conflictului. „Sentimentul anti-rus a reapărut recent”
- Epurații la Ministerul rus al Apărării și dispariția lui Ruslan Tsalikov, „colaboratorul” principal al lui Șoigu timp de trei decenii, acuzat de corupție și delapidare
- Războiul din Orientul Mijlociu și conexiunile dintre Moscova și Teheran. „Kremlinul evită să-și deterioreze relațiile cu Washingtonul, dar s-ar putea folosi de situație pentru propriile interese”
- Destabilizarea conflictului din Orientul Mijlociu. Cum Teheranul valorifică lacunele apărării aeriene a țărilor din Golf.
