Industria românească se află tot mai aproape de colaps după ani în care numeroase fabrici și întreprinderi au fost închise, inclusiv unele considerate strategice pentru economia și siguranța națională a României. Unul dintre cei mai cunoscuți factori responsabili pentru declin este omul de afaceri britanic de origine indiană Lakshmi Niwas Mittal, care a controlat patru dintre cele mai importante combinate din țară, situate în Galați, Roman, Iași și Hunedoara.
Lakshmi Mittal
De la procedurile de privatizare și clauze considerate inițial formaliste, deciziile lui Lakshmi Mittal au fost susținute de mediul economic românesc, în contextul prețurilor ridicate pentru energie și gaze, precum și al lipsei totale de comunicare din partea Guvernului, care nu a manifestat interes pentru industrie. Statul român a preferat să ignori situația, evitând acționarea fermă pentru prevenirea dezastrului economic, explică pentru publicația Gândul Petru Ianc, membru de onoare al Academiei de Științe Tehnice din România. Cum a fost posibil ca România să treacă de la un lider industrial la o stare de ruină? 
De la 200.000 de angajați la câteva mii: aspecte ale industriei înainte de privatizare
Înainte de privatizare, cel mai mare combinat din România, Sidex Galați, angaja aproximativ 42.000 de persoane și avea o capacitate de producție de 9 milioane de tone de oțel, din care producea anual în jur de 8,5 milioane de tone. Combinatul din Hunedoara dispunea de o capacitate de 2,5-3 milioane de tone, în timp ce combinatul Roman producea doar conducte, utilizând semifabricate importate, având o capacitate de 300.000 de tone. Combinatul din Iași nu avea propria producție de oțel, fiind dependent de sidex, fiind „pilonul” aceluiași sistem.
„Erau în total aproximativ 200.000 de angajați în siderurgia românească. Sidex avea circa 42.000 de reprezentanți și o capacitate de 9 milioane de tone, din care în preajma anilor ’90 se produceau 8-8,5 milioane de tone. Combinatul din Hunedoara avea o producție de circa 2,5-3 milioane de tone, iar Romanul nu prelucra oțel lichid, ci doar realiza țevi din semifabricate importate. Capacitatea de atunci era de 300.000 de tone.”
Cine este Lakshmi Mittal, industrialistul indian care a afectat industria românească
Lakshmi Niwas Mittal – CEO ArcelorMittal
Lakshmi Niwas Mittal este Președinte Executiv al ArcelorMittal, cel mai mare producător de oțel la nivel global. A ocupat funcția de director general al companiei între 2006 și 2021, controlând unele dintre cele mai mari combinate siderurgice din lume, inclusiv din România și alte state din Europa de Est. Strategie sa de expansiune s-a bazat pe achiziția de active industriale aflate în dificultate, în special foste combinate de stat din fostele țări comuniste, le-a cumpărat la prețuri reduse, în contextul proceselor de privatizare. România a fost una dintre piețele principale vizate, iar în câțiva ani, Mittal a ajuns să controleze patru dintre cele mai importante combinate ale țării.
Procesele de preluare a combinatelelor de către Mittal
Privatizarea marilor combinate siderurgice s-a realizat într-un interval în care România se pregătea pentru aderarea la Uniunea Europeană, condiție esențială pentru integrarea în piața comună fiind deschiderea către investitori externi și restructurarea economiei. În acest context, statul român a scos la vânzare aceste întreprinderi, iar grupul Mittal Steel a exploit oportunitatea și le-a achiziționat pe rând.
Combinatul siderurgic din Galați
Cea mai importantă și controversată tranzacție s-a realizat în 2001, când combinatul Sidex Galați, cel mai mare din Europa de Est, a fost vândut pentru 77 de milioane de euro, o sumă infimă, având în vedere preluarea de către stat a unei părți din datorii. În 2003, grupul britanico-indian a achiziționat și celelalte platforme de profil, din Hunedoara, Roman și Iași.
„La momentul vânzării, toate cele patru combinate au avut același proprietar. Combinatul din Iași era conectat direct la Galați, utilizând tablă de la Sidex. Un motiv major pentru dezastrul de azi a fost monitorizarea strictă a Comisiei Europene. La negocierea aderării, s-a stabilit că siderurgia românească primise ajutor de stat în valoare de circa 1,3 miliarde de dolari. Conform regulilor UE, acest ajutor s-a acordat o singură dată și trebuia să aducă la sustenabilitate.”
Clauze de privatizare doar formaliste. Promisiuni de investiții neîndeplinite
Achiziția combinatelor de către Mittal Steel includea clauze de privatizare, precum menținerea numărului de angajați și realizarea de investiții pentru modernizare. În realitate, aceste angajamente nu au fost respectate, deoarece controalele și monitorizarea au fost insuficiente.
Combinatul siderurgic din Hunedoara
Între 2005 și 2008, s-a efectuat o perioadă de monitorizare în care Mittal trebuia să demonstreze viabilitatea combinatelor prin rapoarte bi-anuale către autoritățile competente. Cu toate acestea, compania a folosit strategia reducerii personalului, oferind salarii compensate pentru plecări voluntare și diminuând drastic forța de muncă prezentă.
„Deși existau clauze de privatizare, acestea nu au fost urmărite de autorități. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (VAS) ar fi trebuit să monitorizeze pentru a asigura investițiile și menținerea personalului. În perioada 2005-2008, compania a fost obligată să demonstreze viabilitatea, dar a evitat să urmărească aceste obiective.”
Dezastrul: fragmentarea combinatelor și declinul industriei naționale
După preluarea de către Mittal, deciziile strategice s-au centralizat, în loc să fie luate la nivelul fiecărui combinat în parte, ceea ce a condus la diminuarea treptată a funcționării acestora. Combinatul din Roman a fost comparat cu un similar din Cehia, iar producția a scăzut semnificativ, în timp ce la Iași dependența față de Galați a devenit critică, fiind afectată activitatea Sidex. Combinatul Hunedoara a fost abandonat din cauza costurilor excesive.
ArcelorMittal Roman
„Producția nu mai era realizată de fabrică, ci de centrala Mittal, care repartiza comenzile după propriile reguli. Dacă inițial avea o capacitate de 300.000 de tone, Romanul a ajuns să producă în medie doar 50-60 mii de tone, iar Iașiul a depins de ce primea de la Sidex. După închiderea Sidex, activitatea a fost afectată semnificativ. Combinatul Hunedoara a părăsit complet activitatea, costurile de energie fiind prohibitivi.”
Scăderea considerabilă a producției și a numărului de angajați
În 2008, combinatele românești au demonstrat că mai pot fi viabile, însă costurile ridicate ale energiei au reprezentat un obstacol major. Crizele economice din 2009, 2018, pandemia și războiul din Ucraina au redus semnificativ cererea pentru oțel și au amplificat problemele legate de prețurile la energie, agravând situația industriei autohtone.
„Prețurile pentru energie electrică și gaze naturale sunt cele mai mari din Europa. Aceste costuri au redus competitivitatea companiilor mari consumatoare de energie. Strategia lui Mittal a fost de a eluda aceste condiții, ce s-au suprapus peste criza din 2009, iar ulterior, alte crize și pandemii au înrăutățit situația.”
ArcelorMittal Iași
„În condițiile în care cererea a scăzut, iar prețurile de piață s-au comprimat, Europa și ArcelorMittal s-au confruntat cu supraproducție, fiind nevoite să reducă considerabil capacitatea de prelucrare a oțelului. Astfel, producția de la nivelul continentului s-a redus, iar peisajul siderurgic din Europa de Est s-a închis, rămânând doar sectorul vest-european.”
„Statul român a ignorat situația pentru a evita problemele”
Lakshmi Mittal a evitat respectarea clauzelor, reducând personalul și suspendând investițiile. În mod paradoxal, statul român nu a perceput taxe sau impozite suplimentare, concentrându-se doar pe platirea salariilor. Rapoartele de monitorizare au fost ignorate, iar România, deși dispunea de gaz natural, materia primă esențială pentru industrie, a ales să fie complet dezinteresată față de această secțiune economică vitală.
„Clauzele au fost eludate cu sprijinul statului român, care nu a impus taxe sau impozite, ci doar a cerut plata salariilor către angajați. Guvernul a preferat să închidă ochii, iar criza energetică, lipsa de sprijin și lipsa de acțiune au agravat situația.”
Adevărul este că, deși Mittal s-a angajat la investiții de circa 800 milioane de euro, în realitate, n-au fost realizate decât reparații curente și măsuri de întreținere, costurile totale fiind acoperite de aceste cheltuieli.
Lipsa sprijinului din partea statului român în comparație cu alte state europene
Privind din perspectivă, lipsa intervenției guvernamentale, costurile enorme ale energiei și importurile ieftine au adus industria românească într-o stare de declin accelerat. În timp ce Germania și Franța au susținut companiile strategice prin subvenții și programe de decarbonizare, România a rămas pasivă.
„Germania a investit miliarde pentru reducerea costurilor de energie și pentru sprijinirea investițiilor în sectorul industrial. În schimb, guvernul României nu a oferit astfel de facilități. Deși UE a permis statelor să acorde intervenții financiare pentru decarbonizare, România nu a acționat, preferând să ignore situația.”
SUGESTIE PENTRU AUTOR:
- A fost închisă evaziv ușa pentru cele două mari combinate strategice ale României – Sidex și Hunedoara – iar viitorul a mii de angajați rămâne incert. Un specialist în metalurgie atrage atenția: „Industria țării este în stare critică și are nevoie de ajutor urgent”
- Dezastru la combinatul Liberty Galați. Sidex a trimis în șomaj tehnic peste 3.000 de persoane. Perla industriei românești, combinatul, în pericol de distrugere. Poate fi salvat? Remus Borza apreciază că e nevoie de o investiție de 300 milioane de euro pentru reluarea activității, afectând direct 5.000 de familii din Galați.
