Luna și cursa pentru aselenizare: cum Rusia, SUA și China se intensifică în competiția spațială

Obiectivul „Luna” pare a fi inaccesibil pentru Rusia? În ciuda resurselor și expertizei necesare, sectorul spațial rus a ratat oportunitatea de a forma parteneriate reciproce avantajoase cu Statele Unite sau China în cursa pentru explorarea lunară, conform unei analize realizate de Georgy Trishkin și publicate de Carnegie Endowment for International Peace.

Statele Unite și China se luptă pentru dominanță în a doua etapă de explorare lunară. Ambele națiuni plănuiesc ca astronautii să revină pe Lună până în 2028.

• Participarea cosmonauților ruși în aceste programe pare tot mai incertă.
• Rusia nu și-a pierdut interesul pentru explorarea lunară, însă sectorul său spațial stagnează și este supus lipsei de finanțare.
• Misiunea Artemis II a Washingtonului reafirmă că explorarea lunară rămâne un simbol major al mândriei naționale americane.
• Pe 1 aprilie, o rachetă super-grea a Sistemului de Lansare Spațială – transportând patru astronauți spre navele spațiale Orion – a fost lansată de la Cape Canaveral pentru realizarea unui zbor de recunoaștere în apropierea Lunii.
• O misiune ulterioară, Artemis IV, are ca scop aterizarea pe suprafața lunară spre sfârșitul anului 2028.

„Misiunile Apollo din anii `60 au reprezentat un avans. Însă nu au inaugurat epoca explorării lunare. Dimpotrivă, au demonstrat amploarea de expertiză și resurse implicate. Chiar și sarcina relativ simplă de a plasa sonde ușoare pe suprafața Lunii nu a fost încă realizată de majoritatea agențiilor spațiale naționale și de companiile private emergente”, scrie analistul Georgy Trishkin.

Advertisement

China, strategie clară și coerentă

În secolul XXI, explorarea Lunii devine tot mai atractivă, mai ales după descoperirea urmelor de gheață în craterele de la polul sud.

Prezența apei soluționează multiple probleme. Apa poate fi descompusă în hidrogen și oxigen, utilizate pentru a produce combustibil pentru rachete.

„Acest lucru este esențial, deoarece cu cât sunt mai reduse proviziile aduse de pe Terra, cu atât mai multe echipamente utile pot fi amplasate pe Lună.

• NASA încearcă de ani de zile să revină pe Lună și să stabilească o bază de sprijin.
• Chiar înainte de primul aselenizator, NASA va investi peste 100 de miliarde de dolari în programul Artemis.
• Totalul termenelor au fost adesea amânate și valoarea acestor întârzieri continuă să crească.

Între timp, China devine tot mai avansată, dezvoltând tehnologii și sisteme proprii de la zero.

China poate că nu are moștenirea explorării spațiale americane, însă dispune de o strategie clară și unificată, cu institute și agenții științifice naționale colaborând cu companii private pe o piață izolată.

Astfel, NASA suferă din cauza birocrației excesive, constrângerilor financiare și instabilității politice. În primele luni ale anului 2026, planurile lunare ale Statelor Unite au fost modificate de mai multe ori, explică Georgy Trishkin.

„Roscosmos a fost nevoit să își revizuiască planurile”

Rusia urmărește de etapă la etapă cursa lunară. În prezent, Roscosmos are doar proiecte pentru misiuni autonome fără echipaj uman pe Lună.

Ultima aselenizare reușită a fost în 1976.

„În 2023, nava spațială Luna-25 s-a prăbușit în timpul unei încercări de aselenizare aproape de polul sud al Lunii, din cauza unor defecțiuni de software.

• Roscosmos și-a revizuit planurile, iar următoarea încercare de aselenizare a unei sonde științifice este programată pentru 2028.
• Până atunci, Statele Unite și China avansează deja în pregătirile pentru zborurile cu echipaj uman.
• Rusia nu are un vehicul lunar, nici rachete grele și nici sisteme de debarcare pregătite.

Deficitul acestor componente poate fi compensat prin cooperare internațională cu alte state care le dețin sau le vor avea în curând. Însă, oportunitatea de a construi parteneriate cu SUA și China a fost pierdută definitiv.

• China deține nave, rachete și module de aselenizare proprii, iar în această fază orice parteneriat suplimentar este de prisos.
• Nici Roscosmos nu a demonstrat că poate sprijini eforturile agenției spațiale americane.

În 2017, cele două națiuni au discutat o colaborare pentru dezvoltarea unei stații lunare internaționale, Lunar Gateway.

Aceasta urma să funcționeze ca un punct de transfer: astronauții să efectueze experimente și cercetări, câțiva urmând să lucreze pe suprafața lunară, amintește Georgy Trishkin.

„Rusia nu a reușit să devină partener egal cu Statele Unite”

Partenerii internaționali trebuie să furnizeze echipamente pentru accesul în stația lunară spațială. În cazul Rusiei, proiectul era o oportunitate pentru ieșiri spațiale din stație.

Rusia este una dintre cele trei țări cu experiență în construcția acestor ecluze.

„
Din cauza lipsei de resurse financiare și a problemelor tehnice, Rusia nu a putut revendica un statut de partener egal cu Statele Unite în acest proiect.”

• Roscosmos nu a acceptat condiții mai puțin favorabile.
• Până în 2021, negocierile s-au blocat.
• Emiratele Arabe Unite și-au asumat responsabilitatea pentru ecluza pneumatică și au externalizat dezvoltarea acesteia către Thales Alenia Space, companie europeană.

Unii consideră că Rusia a evitat o situație dificilă. Proiectul stației lunare este practic înghețat, continuă analistul.

„Rusia mai are șanse să joace un rol important în explorarea lunară”

Factorii de decizie ai SUA s-au întrebat frecvent despre nevoia lor pentru o bază orbitală lunară.

China intenționează o uzină pe suprafața lunară, iar la sfârșitul lui martie NASA a anunțat că va prioritiza construcția unei baze proprii pe Lună.

„
În ciuda acestui fapt, Rusia mai poate avea o contribuție semnificativă în explorarea lunară.”

• Atât SUA, cât și China își planifică construirea de baze lunare în parteneriat cu alte state.
• Transportul materialelor necesare acestei baze depășește capacitățile oricărei națiuni, cu atât mai mult ale unei entități private.

Experiența Rusiei în dezvoltarea centralelor nucleare poate fi un atu valoros, avertizează Georgy Trishkin.

„Atât SUA, cât și URSS au avut proiecte similare în primele etape ale cursei lunare”

Operarea echipamentelor industriale și prelucrarea apei necesită o cantitate mare de energie. Baza exclusiv pe panouri solare și acumulatori este riscantă.

Centrale nucleare par a fi o soluție atractivă, dar extrem de complexă.

„
Atât SUA, cât și URSS au avut inițiative similare pentru centrale nucleare în timpul primei curse lunare, însă niciuna nu a fost realizată.”

• În 2025, americanii au aprobat trei proiecte pentru centrale nucleare: pentru orbital, pentru suprafața Lunii și pentru propulsie, cu o finanțare anuală de 420 de milioane de dolari.
• Rusia lucrează de mult timp la o instalație similară, însă planurile și scenariile pentru implementare au fost recent formalizate într-un program concret.
• Inițial, Rusia și China au semnat în 2025 un memorandum de cooperare pentru realizarea unei centrale lunare până în 2036.
• Totuși, acest act reprezintă mai mult o declarație de intenție decât un contract obligatoriu.

Finanțarea și drepturile de proprietate intelectuală ale proiectului nu au fost încă clarificate, menționează analistul.

Cum Rusia încearcă să joace la două fronturi

Chiar dacă SUA limitează cooperarea spațială cu China, alte națiuni și companii private continuă colaborarea cu Beijingul, în ciuda riscurilor de sancțiuni secundare.

„
Printre acestea se află și Rusia, care încearcă să profite de pe ambele părți.”

• Activitatea actuală și cea planificată a Rusiei depinde de Stația Spațială Internațională și zborurile în comun cu partenerii americani.
• Însă, în plan sunt și colaborări cu China pentru următorul deceniu, cel puțin teoretic.

Totuși, niciuna dintre aceste direcții nu garantează participarea Rusiei în misiuni lunare cu echipaj uman, mai afirmă Georgy Trishkin.

„Rusia pare a fi tot mai în urmă”

Conform Georgy Trishkin, sectorul spațial rus a ratat oportunitatea de a forma parteneriate reciproc avantajoase în cursa pentru explorarea lunară.

Deși dispunea de resurse și know-how, rezultatele programului spațial federal indică clar întârzieri și intenții nefinalizate.

„Rusia pare a fi tot mai depășită. În contextul creșterii sectorului privat în spațiu, Roscosmos, în forma actuală, devine o relicvă a epocii trecute.

• Mulți lideri în politica spațială din Rusia sunt în funcție de zeci de ani.
• De azi, Rusia nu are nimic semnificativ de oferit în cursa pentru Lună, nici tehnologic, nici financiar.
• Singurul său avantaj rămas este potențialul de a produce energie nucleară în spațiu.

Chiar și în acest domeniu, rivalii săi preferă să avanseze pe cont propriu decât să devină dependenți de Rusia, concluzionează Georgy Trishkin în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Ungaria a întrerupt dialogul cu Viktor Orbán. Se schimbă Constituția? „Reluarea dialogului cu Bruxelles și Kiev nu pare a fi prioritatea noului premier maghiar”
• Alegeri cruciale în Ungaria, Putin trebuie să se adapteze. Atlantic Council: „Căderea guvernului Orbán ar compromite alianța sa cu UE”
• O perioadă de pause sau de confruntări? Interpretări ale „armistițiului temporar” între SUA și Iran. „Teheranul poate menține o relație tensionată în regiune pe termen nelimitat”
• Scenarii tensionate pentru Ungaria și Viktor Orbán, înaintea unor alegeri decisive
• Cine sunt figurile cheie din Iran care influențează regimul de la Teheran