Roverul Curiosity a întâmpinat numeroase dificultăți de la sosirea sa pe Marte, însă cel mai recent eveniment pare desprins dintr-un film satiric cu tehnologii spațiale. Pe 25 aprilie 2026, vehiculul NASA a încercat să foreze într-o rocă denumită Atacama, în cadrul unei operațiuni considerate obișnuită pentru misiunea sa de explorare. Obiectivul era simplu: să transforme o parte din material în pulbere fină pentru ca instrumentele din dotare să poată analiza detaliat.
Totuși, Marte a avut alte intenții. În momentul în care Curiosity a retras burghiul, întreaga placă de rocă, cu o masă de aproximativ 13 kilograme, a rămas prinsă de mecanism. În cei 13 ani și jumătate petrecuți pe Planeta Roșie, roverul nu a mai experimentat o situație similară, indică NASA.
O rocă obstinată și o problemă neașteptată
NASA a menționat că, anterior, forajele au mai desprins sau spart straturile superioare ale rocilelor marțiene. Însă, o bucată întreagă de rocă prinsă de manșonul burghiului reprezenta o situație complet nouă. Acest incident exemplifică dificultatea de a anticipa comportamentul terenului de pe o altă planetă, chiar și după numeroase experiențe pe Pământ. 
Rocile de pe Marte pot ascunde fisuri minore, variații în duritate sau straturi lipite diferit între ele. Aceste detalii pot părea insignifiante, însă devin esențiale atunci când un burghiu exercită presiune și vibrații asupra lor. Comparativ cu Pământul, unde se pot analiza direct aceste proprietăți, pe Marte ele se relevă doar în momentul contactului.
Curiosity utilizează un burghiu rotativ-percutant, ce combină mișcarea de rotație cu lovituri rapide, asemănătoare unui ciocan. Această tehnologie este destinată să spargă rocile și să genereze o pulbere fină, care ulterior este analizată de instrumentele științifice ale roverului.
Problema este că acest sistem a fost, de-a lungul timpului, una dintre cele mai delicate componente ale misiunii. Din 2015, mecanismul a suferit scurtcircuite, probleme la sistemul de frânare și blocaje, ceea ce a dus ocazional la suspendarea forajelor. Inginerii NASA au dezvoltat soluții alternative, iar activitățile au fost reluate în 2018.
Modul în care Curiosity a eliberat roca Atacama
După incidentul din 25 aprilie, echipa de pe Pământ a roverului a încercat mai întâi să elibereze roca prin vibrarea burghiului. Atacama nu s-a desprins. Pe 29 aprilie, s-a încercat din nou, rezultând că a căzut nisipul de pe rocă, însă placa a rămas prinsă de brațul roverului.
Abia pe 1 mai, după o serie de manevre suplimentare, situația s-a rezolvat. Echipa a înclinat mai mult burghiul, l-a rotit, l-a vibrat și a pus în mișcare vârful de foraj. Inițial, s-a planificat repetarea acestor acțiuni, însă roca s-a desprins chiar din prima încercare și s-a fragmentat atunci când a lovit solul marțian.
Din fericire, evenimentul nu pare să fi provocat daune semnificative roverului. Dimpotrivă, exemplul demonstrează cât de imprevizibilă continuă să fie explorarea planetei Marte. Chiar și o operațiune de rutină se poate transforma, în câteva secunde, într-o provocare tehnică pentru o echipă aflată la sute de milioane de kilometri distanță.
