Deși resursele de bază sunt semnificative, agricultura românească se confruntă de multă vreme cu un paradox, observat de orice român care face cumpărături. România este o țară agricolă care domină piața cerealelor din Uniunea Europeană, însă continuă să depindă de importuri pentru produsele esențiale pentru consumul zilnic, precum legume și fructe, care ajung pe masa noastră. Datele recente indică faptul că țara noastră este cel mai mare exportator de cereale din UE, însă exportăm la prețuri mici, în timp ce importăm produse procesate la costuri uriașe.
În primele 25 de săptămâni ale anului agricol 2025-2026, România a încheiat anul 2025 ca fiind cel mai important exportator de cereale în cadrul Uniunii Europene, conform informațiilor publicate de Comisia Europeană. Suntem lideri și în exporturile de grâu, cu 3,5 milioane de tone, depășindu-l pe Franța, cu 3,4 milioane de tone. Pe lângă grâu, România se clasează pe primul loc și în exporturile de porumb și orz, fermierii români reușind să exporte peste 6,4 milioane de tone de cereale, reprezentând aproximativ 33% din totalul livrărilor către statele membre ale UE.
De asemenea, Comisia Europeană estimează că producția totală de cereale a României pentru perioada 2025-2026 va depăși 23 de milioane de tone, în creștere cu aproximativ 17% față de anul anterior.
Problema principală este că importăm peste jumătate din necesarul de produse, la costuri mult mai mari decât cele obținute din exporturi. Analize specializate indică faptul că România continuă să importe produse procesate cu valoare adăugată înaltă.
Aproximativ 60% din legumele consume de populație sunt importate din țări precum Turcia și Polonia, ceea ce evidențiază dependența de importuri pentru această categorie de produse.
Un alt factor ce influențează creșterea importurilor îl constituie seceta și fenomenele meteorologice extreme, care afectează semnificativ recoltele locale.
Potrivit presei internaționale, deși România are cea de-a cincea cea mai extinsă suprafață agricolă în UE, productivitatea sectorului agricol rămâne vulnerabilă din cauza lipsei unor sisteme de irigații eficiente. Mai mult, producția primară este afectată de fragmentarea excesivă a terenurilor, de vârsta înaintată a fermierilor și de infrastructura slab dezvoltată.
Perspectiva economică pentru agricultura românească în 2026
Specialiștii anticipează o creștere constantă a sectorului agricol din România, estimând un PIB de aproximativ 8 miliarde de euro în 2026, cu o producție valorică de peste 18 miliarde de euro. Se preconizează, de asemenea, o creștere a cererii pentru fertilizanți, care ar putea ajunge la 345.000 de tone, indicând un nivel avansat de profesionalizare a culturilor.
Se așteaptă acordarea unor fonduri europene suplimentare prin Planul Strategic al Politicii Agricole Comune, pentru a sprijini investițiile în infrastructura rurală, modernizarea facilităților de procesare și depozitare.
Chiar dacă prognozele sunt favorabile, România încă se confruntă cu pierderi majore de valoare în lanțul intern de producție, în ciuda resurselor și a celei de-a cincea suprafețe agricole ca mărime în UE. Sectorul primar vegetal este afectat în principal de fragmentarea terenurilor, 90% dintre exploatații având mai puțin de 5 hectare.
Vârsta înaintată a fermierilor constituie un obstacol major, 44% dintre agricultori fiind peste 65 de ani, fiind cel mai ridicat nivel din UE. În plus, infrastructura slab dezvoltată, irigațiile deficitare, tehnologia învechită și pierderile în horticultură și sectorul laptelui care nu ajung în industrie limitează potențialul de valorificare a resurselor agricole. Sectorul de procesare alimentară nu este folosit la capacitatea sa maximă, deși dispune de un mare potențial.
Fenomenele meteorologice extreme și deficitul de apă reprezintă cele mai importante amenințări pentru agricultura românească. Deși 2026 se preconizează a fi un an favorabil pentru sectorul agricol, perspectivele pe termen lung indică un deficit de resurse de apă în zonele de câmpie din sud.
„Procesarea rămâne segmentul unde România pierde cea mai mare parte a valorii adăugate. Productivitatea este de trei ori mai redusă față de media UE, unele unități de procesare funcționează la doar 10-20% din capacitate, în special în sectorul cărnii, modernizarea tehnologică lipsește, dificultățile de accesare a finanțărilor sunt numeroase, iar lanțurile valorice sunt incomplete”, relevă o analiză realizată de Deloitte România.
Importăm 60% din legumele ce ajung pe mesele noastre
O altă problemă majoră pentru agricultura românească o reprezintă importurile mari de legume, în special roșii, castraveți și ardei. Aceste produse domină piața națională, mai ales în sezonul cald, chiar dacă potențialul agricol al țării este foarte mare.
România importă aproximativ 60% din legume din țări precum Turcia, Polonia, Spania sau Grecia, în timp ce legumele autohtone sunt rare sau destinate exclusiv exportului. În 2025, dependența de importuri a crescut, atingând aproape 1 milion de tone anual, în valoare de peste 1 miliard de euro. Lanțurile de magazine preferă importurile, datorită costurilor mai mici și disponibilității constante. Această strategie slabă vulnerabilizează securitatea alimentară a țării.
Impactul acordului UE-Mercosur asupra agricultorilor români
Acordul UE-Mercosur a generat reacții din partea fermierilor români, care consideră că decizia a fost luată fără consultarea lor și că poate avea consecințe grave pentru agricultura locală. Nemulțumiții susțin că produsele din statele Mercosur sunt obținute în condiții mai permisive și cu costuri mai mici, în timp ce agricultura europeană este guvernată de norme stricte privind mediul, siguranța alimentară, bunăstarea animalelor și utilizarea substanțelor de protecție a plantelor.
Situația se intensifică deoarece Ministerul de Externe susține acordul, în timp ce ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a respins acordul, afirmând că „România folosește mai puțin de un kilogram de pesticide pe hectar, în timp ce în zonele Mercosur se folosesc între 12 și 15 kilograme pe hectar”.
„Impactul acordului pentru România este semnificativ. Tara noastră este unul dintre principalii producători de cereale în UE, având un rol esențial în securitatea alimentară regională. Importurile suplimentare pot duce la scăderea prețurilor interne, accentuând volatilitatea pieței și limitând investițiile în tehnologizare și durabilitate, într-un sector deja afectat de creșterea costurilor și riscurile climatice”, avertizează reprezentanții Forumului Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România.
România devine un punct strategic pentru exportul de cereale, dar sunt necesare reforme
În luna aprilie, Bucureștiul va găzdui un eveniment dedicat producătorilor de cereale din Europa Centrală și de Est, consolidând poziția țării noastre ca un centru important pentru comerțul la Marea Neagră. Experți și specialiști în agricultură vor discuta despre provocările și soluțiile pentru piața cerealelor.
România nu are nevoie de o revoluție în agricultura, ci de un plan bazat pe cerințele reale, cu investiții în tehnologie, extinderea perioadei de recoltare și sprijin pentru cercetare. De asemenea, este esențială elaborarea unei strategii clare pentru poziționarea pe piețele externe a anumitor produse agroalimentare, pentru a consolida nișe profitabile și a le transforma în exporturi sustenabile.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
- Avertisment: „Prețurile la fructe, legume și pâine vor crește considerabil, iar dependența de importuri va spori.”
- Economist: „Problema nu ține doar de fiscalitate, ci și de aspecte sociale.”
- Impactul impozitului Bolojan asupra serelelor, solarelor și silozurilor
- Adio statutul de lider în agricultură. Cum a ajuns sectorul agricol românesc să fie considerat o problemă pentru economie
