De cel puțin un an, termenul de „creștere economică” răsună frecvent în discursul românilor, fiind o cifră preferată de autorități pentru a evidenția performanța economică atunci când doresc să comunice că situația economică este favorabilă. Conform definiției din manualele de economie, această creștere reprezintă avansul durabil al valorii totale a bunurilor și serviciilor produse într-o perioadă determinată, de obicei indicată prin evoluția Produsului Intern Brut (PIB) real, ajustat în funcție de inflație. Este unul dintre cei mai importanți indicatori macroeconomici, deoarece arată capacitatea unei țări de a produce mai mult, de a genera locuri de muncă și de a îmbunătăți nivelul de trai al populației.
Pe scurt, creșterea economică semnifică abilitatea tot mai mare a unei economii de a răspunde nevoilor cetățenilor, indiferent de natura acestora, practic, de a crea prosperitate într-un stat. Pe termen lung, această creștere devine motorul dezvoltării naționale, iar o economie sănătoasă trece prin perioade de expansiune și corecții naturale, în cadrul ciclului economic. În practică, factorii care favorizează creșterea economică includ investițiile, productivitatea muncii, progresul tehnologic, nivelul educației și stabilitatea instituțională.
Atunci când companiile investesc în tehnologii avansate, când forța de muncă beneficiază de o pregătire superioară sau când autoritățile creează un mediu predictibil pentru mediul de afaceri, economia are posibilitatea de a produce mai mult utilizând aceleași resurse sau chiar mai puține.
Realizarea creșterii economice reprezintă un obiectiv central al politicilor financiare, deoarece aceasta stimulează crearea de locuri de muncă, salarii mai mari și oferă guvernului flexibilitatea de a aloca fonduri pentru servicii precum sănătatea, educația sau infrastructura, contribuind astfel la îmbunătățirea standardului de viață al cetățenilor.
În mod obișnuit, această creștere este monitorizată prin evoluția PIB-ului real, care evidențiază creșterea producției economice după eliminarea efectelor inflației. Totuși, progresul economic nu garantează o distribuție echitabilă a veniturilor sau o creștere uniformă a nivelului de trai, motiv pentru care calitatea și structura acestei creșteri sunt la egală importanță cu ritmul de dezvoltare.
Situația creșterii economice în România
În ultimii ani, performanța economică a României a fost mai modestă decât estimările inițiale ale Ministerului de Finanțe. În 2024, de exemplu, creșterea reală a PIB-ului a fost de aproximativ 0,9%, sub nivelul prognozat de peste 3%. În 2025, creșterea a rămas moderată, iar datele oficiale ale Institutului Național de Statistică indică o creștere de 1,4% în prima jumătate a anului, comparativ cu aceeași perioadă a anului anterior.
Proiecțiile pentru 2026 indică o creștere economică ușor mai mare, cu un avans estimat al PIB-ului de la 0,9% în anul precedent la 1,0% în acest an. Pe baza PIB-ului de 1.909 miliarde de lei în 2025, această creștere de 1% în 2026 se traduce printr-un avans de aproximativ 19 miliarde de lei, fiind semnificativ mai mică decât estimările anterioare.
Sursa: Ministerul Finanțelor
În cazul României, dificultatea nu constă doar în evoluția lentă a economiei, ci și în structura acesteia. Măsurile de austeritate implementate de Guvernul Bolojan, menite să reducă deficitul bugetar, au condus la scăderea consumului și la temperarea investițiilor. Economiștii au avertizat încă de la inițierea acestor măsuri fiscale că acestea vor încetini creșterea economică sau vor accentua o răcire deja existentă.
Pentru 2025, creșterea economică s-a situat în jur de 1%, și se preconizează că și în anul curent economia românească va avansa cu ritm lent. Exporturile au fost influențate negativ de scăderea competitivității și a tarifelor comerciale internaționale, iar absorbția fondurilor europene a fost sub așteptări, din cauza întârzierilor în implementarea proiectelor finanțate din această sursă.
Direcțiile de evoluție ale creșterii economice
Privind „unde se îndreaptă creșterea economică”, în perioadele de ieșire din crize, economia se recuperează, însă creșterea nu poate fi la fel de incluzivă precum în perioadele de normalitate. Pot apărea evoluții pozitive precum reducerea ratei șomajului, creșterea numărului de angajați și creșterea salarialului mediu.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
- Ce reprezintă, de fapt, inflația și controversele din economia românească: o taxă mascată care scade doar în statistici, dar impactul său resimțit direct în buzunarele cetățenilor și în bugetul statului
- Semnele unei posibile crize economice: închiderea fabricilor, pierderea locurilor de muncă și scăderea consumului, analizate prin principalii indicatori: industrie, construcții, consum
