În ultimii ani, eritritolul a devenit un ingredient de top în produsele „fără zahăr”: se regăsește în sucuri dietetice, batoane proteice, deserturi keto și gumă de mestecat. A fost promovat ca o alternativă mai sănătoasă față de zahărul tradițional, în special pentru controlul glicemiei și reducerea aportului caloric. Însă noile rezultate științifice ridică semne de întrebare asupra acestei imagini pozitive.
Un studiu realizat la University of Colorado Boulder, citat de Science Alert, indică faptul că eritritolul poate influența celulele endoteliale ale microvasele cerebrale, exact celulele care contribuie la menținerea barierei hemato-encefalice – sistemul de filtrare ce protejează creierul de substanțe dăunătoare, permițând totodată nutrienților să ajungă în zonele necesare. Dacă această barieră slăbește, vulnerabilitatea creierului la inflamații, stres oxidativ și evenimente ischemice crește.
Este important de subliniat: nu discutăm încă despre o condamnare definitivă a eritritolului, ci despre un semnal clar, susținut de date de laborator și de corelații observate anterior în studii populaționale. Această combinație — mecanism biologic plauzibil + corelații clinice — determină tot mai mulți experți să adopte o abordare precaută. 
Ce au descoperit cercetătorii și de ce este relevant pentru sistemul nervos
În testele de laborator, cercetătorii au expus celulele endoteliale cerebrale la niveluri de eritritol similare cu cele din sânge după consumul unor băuturi îndulcite cu acest compus. Rezultatul: creștere a stresului oxidativ (mai mulți radicali liberi), scădere a oxidului nitric disponibil și creșterea endotelinei-1 — un triplet care favorizează disfuncții ale vaselor de sânge.
Pentru a înțelege mai bine, imaginează-ți vasele de sânge ca pe un sistem inteligent de trafic. Oxidul nitric ajută vasele să se relaxeze atunci când un țesut are nevoie de mai mult sânge. Endotulina-1 are efectul opus, provocând vasoconstricție. Dacă echilibrul între acești doi factori se dezechilibrează în direcția „prea multă constricție, prea puțină relaxare”, circulația cerebrală poate fi afectată în situații critice.
Pe lângă dezechilibrul din aceste mecanisme, studiul evidențiază și o afectare a proceselor naturale de prevenire a formării cheagurilor. Celulele au eliberat mai puțin t-PA (tissue plasminogen activator), proteină implicată în dizolvarea cheagurilor. În termeni simpli, dacă organismul își pierde o parte din capacitatea de a „curăța” microcheagurile, riscul blocajelor vasculare poate crește.
Asta nu înseamnă că un consum ocazional de eritritol provoacă automat un AVC. Însă, biologic, există o explicație plauzibilă pentru îngrijorările legate de consumul frecvent și în doze mari, mai ales la persoanele cu vulnerabilitate cardiovasculară.
Legătura între eritritol, risc de infarct și accident vascular cerebral: ce relevă studiile clinice
Datele din laborator sunt relevante, dar întrebarea naturală este: „Ce se întâmplă la om?” Răspunsul actual este unul nuanțat. Studii observaționale anterioare au raportat corelații între niveluri plasmatice ridicate de eritritol și un risc crescut de evenimente cardiovasculare majore, inclusiv infarct și AVC.
Este important de menționat: „corelație” nu echivalează cu „cauzalitate”. Persoanele cu risc cardiovascular crescut consumă adesea mai frecvent produse fără zahăr din cauza problemelor metabolice deja existente, ceea ce face dificilă separarea cauzei de efect. Totuși, când aceste asocieri epidemiologice se suprapun peste mecanismele biologice observate în laborator, semnalul devine mai greu de ignorat.
Din acest motiv, cercetătorii propun pași următori: dezvoltarea de modele experimentale mai apropiate de fiziologia umană (de tip „vessel-on-a-chip”), studii clinice mai extinse și monitorizare pe termen lung. Până atunci, cea mai prudentă abordare este moderarea consumului și luarea în considerare a riscului individual.
De ce eritritolul a fost atât de popular și unde este cel mai frecvent utilizat
Popularitatea eritritolului nu este întâmplătoare. Comparativ cu alți îndulcitori artificiali, acesta are un profil gustativ mai apropiat de zahăr și poate fi utilizat mai ușor în rețete fără a conferi un gust artificial sau excesiv de dulce. Din această cauză, industria l-a integrat rapid în produse „fără zahăr”, „low-carb” sau „keto”.
De asemenea, autoritățile din SUA și Europa l-au aprobat pentru consum, pe baza datelor disponibile în momentul evaluării. În același timp, ghidurile OMS din 2023 privind substituenții de zahăr au generat discuții mai ample despre beneficiile și riscurile acestor aditivi în gestionarea greutății pe termen lung.
Există și un aspect tehnic important: eritritolul este un polialcool (sugar alcohol), nu un îndulcitor artificial în sens strict. Pentru consumator, această diferență poate părea liniștitoare („e mai natural”), dar chimia „naturală” nu garantează în mod automat lipsa riscurilor în cazul consumului repetat, în doze mari și la populații vulnerabile cardiometabolic.
Așadar, realitatea este mai complexă decât prezentarea simplistă a reclamelor: da, eritritolul poate contribui la reducerea aportului de zahăr și la stabilizarea glicemiei; totuși, din ce în ce mai multe dovezi sugerează că ar trebui utilizat cu măsură, nu ca o soluție completă și fără costuri.
Ce măsuri practice poți lua pentru a diminua riscurile
Primul pas esențial este să verifici etichetele produselor alimentare ultra-procesate. Eritritolul apare frecvent în combinație cu alți îndulcitori, iar expunerea zilnică poate deveni semnificativă fără a-ți da seama. Dacă consumi des băuturi „zero” și gustări „keto”, merită să monitorizezi frecvența și volumul de consum, nu doar porția de moment.
Al doilea pas presupune alternarea inteligentă a opțiunilor dulci: reduce treptat nivelul de dulceață, preferă alimente minimale procesate și păstrează produsele cu îndulcitori pentru ocazii speciale, nu pentru consum zilnic. Această strategie contribuie atât la menținerea obiceiurilor alimentare sănătoase, cât și la protejarea profilului metabolic.
Persoanele cu hipertensiune, diabet, dislipidemie, antecedente familiale de AVC sau boli cardiovasculare trebuie să discute cu medicul despre utilizarea regulată a îndulcitorilor, inclusiv eritritol. Nu este nevoie de măsuri extreme, ci de ajustări adaptate riscului individual.
În concluzie, mesajul ultimelor cercetări este clar: eritritolul nu mai poate fi privit simplist ca un înlocuitor perfect. Noile dovezi indică un potențial impact asupra barierei hemato-encefalice, funcției vasculare și mecanismele de prevenire a formării cheagurilor, aspecte esențiale în prevenția infarctului și AVC. Până la clarificările din studiile clinice ample, cea mai sănătoasă abordare este echilibrul: limitarea consumului de produse ultra-procesate, evitarea celor cu promisiuni exagerate și adoptarea unei atitudini prudente și informate.
