Cpecialiștii au examinat comportamentul anumitor molecule în condiții similare cu cele de pe Titan și au concluzionat că formarea unor structuri asemănătoare membranelor celulare, esențiale pentru orice formă de viață cunoscută, este mult mai dificilă decât se credea, conform unui material publicat în Science Advances.
Moleculele care ar fi putut constitui „celule” pe Titan, satelitul lui Saturn, nu se comportă conform așteptărilor
Interesul pentru Titan rezultă din faptul că este singura lună din Sistemul Solar cu o atmosferă densă și cu lacuri stabile de lichide pe suprafață.
Spre deosebire de Pământ, unde lacurile sunt constituite din apă, pe Titan acestea sunt formate în principal din metan și etan lichid. 
În 2015, savanții au avansat o ipoteză interesantă: anumite molecule, numite acrilonitrili, ar putea forma structuri asemeni membranelor celulare în lacurile de metan.
Structurile, denumite „azotozomi”, ar fi putut funcționa ca o barieră care separă interiorul unei celule de mediul exterior, un element esențial pentru apariția vieții.
Molecula implicată, acrilonitrile, este recunoscută pentru spectrul său caracteristic detectat în atmosfera lui Titan. Dacă ar fi fost capabilă să formeze aceste structuri, s-ar fi putut susține apariția unor forme de viață bazate pe o chimie diferită față de cea de pe Pământ.
Experimentele indică faptul că structurile fundamentale pentru viață nu se formează
Într-un studiu recent realizat de cercetătorii Tuan Vu și Robert Hodyss de la California Institute of Technology, experimentele au investigat comportamentul acrilonitrilului în metan lichid, la temperaturi extrem de scăzute, similare celor de pe Titan.
Rezultatele nu au susținut ipoteza inițială. Cercetătorii nu au reușit să obțină formarea azotozomilor în metan lichid.
Mai mult, în cazul în care experimentele au fost efectuate în etan lichid, un alt component prezent în lacurile de pe Titan, situația a devenit și mai clară: moleculele au format cristale solide, în loc să formeze structuri asemănătoare membranelor.
Aceasta este o descoperire importantă deoarece o membrană celulară trebuie să fie flexibilă și rezistentă pentru a permite schimbul de substanțe cu mediul înconjurător.
Cristalizarea moleculelor împiedică formarea unei astfel de structuri, reducând semnificativ șansele apariției unor forme de viață bazate pe această chimie.
Implicațiile descoperirii pentru misiunile spațiale viitoare
Deși rezultatele nu exclud complet existența vieții pe Titan, ele reduc considerabil șansele pentru un scenariu anterior considerat promițător.
Acestea pot influența modul în care specialiștii planifică experimentele pentru următoarea misiune Dragonfly a NASA, programată să exploreze această lună în următorul deceniu.
Deși astrobiologii analizează de mult timp posibilitatea unor forme de viață bazate pe alte lichide, multe dintre acestea par să nu ofere condițiile chimice necesare pentru procesele biologice complexe.
