Operațiunea israeliană Răgetul Leului schimbă regulile războiului modern: distrugerea sistemului nervos militar iranian, 5.700 misiuni de luptă în 18 zile echivalentul unui an de luptă

Operațiunea israeliană „Răgetul Leului” (Lion’s Roar) nu trebuie interpretată ca un atac represiv de scurtă durată sau o demonstrație limitată de forță. Este o campanie coordonată, menită să spargă, pas cu pas, sistemele militare care permit regimului de la Teheran să lupte, să descurajeze, să reprime și să supraviețuiască.

Strategia campaniei – subliniază Mark Dubowitz într-o analiză publicată de Fundația pentru Apărarea Democrațiilor (Foundation for Defense of Democracies – FDD) – devine tot mai clară în selecția țintelor.

• Atacurile israeliene nu se limitează la reducerea capacității de lansare sau la distrugerea unor obiective izolate.
• Sunt distruse sistematic structurile de conducere, lanțurile de producție și arhitectura defensivă care facilitează o operațiune militară iraniană coordonată.
• Conform evaluărilor israeliene, atacurile repetate asupra Corpului Gărzilor Revoluționare Islamice au afectat grav funcțiile de comandă și control.
• Comandanții de teren operează din ce în ce mai mult fără coordonare centralizată, bazându-se pe inițiativa locală, mai degrabă decât pe indicațiile militare organizate.

„Flexibilitatea operațională israeliană permite în prezent să se execute țintiri în timp real ale unor oficiali de rang înalt, la distanțe de circa 1.500 de kilometri – o capacitate fără precedent în acest teatru de operațiuni”, evidențiază Mark Dubowitz, director executiv al FDD.

Advertisement

„5.700 de misiuni de luptă, peste 540 de valuri de atac”

Dimensiunea industrial-militară este la fel de relevantă. Infraestructura pentru fabricarea rachetelor a fost deteriorată atât de grav încât oficialii israelieni consideră că Iranul nu mai deține o capacitate semnificativă de refacere.

„Înainte de conflict, se estima că Iranul producea aproximativ 100 de rachete balistice lunar. Această capacitate a fost redusă la zero.

• De asemenea, superioritatea aeriană s-a extins.
• Oficialii israelieni estimează că aproximativ 80 până la 85% din sistemele de apărare aeriană ale Iranului – inclusiv radare, interceptoare și sisteme de detectare – au fost distruse, permițând avioanelor israeliene o mare libertate de manevră în mare parte din spațiul aerian iranian.

Abia după această pregătire strategică devine clară, în totalitate, amploarea campaniei.

De la debutul operațiunii, s-au efectuat aproximativ 5.700 de misiuni de luptă, cu peste 540 de valuri de atac în centrul și vestul Iranului, precum și alte zeci în interiorul teritoriului iranian.

Conform The Times of Israel, s-au folosit peste 12.000 de bombe, dintre care aproximativ 3.600 doar în Teheran, generând în jur de 8.500 de puncte de atac în întreaga țară, mai menționează Mark Dubowitz.

Oficial de rang înalt al Forțelor Aeriene Israeliene: „În 18 zile, am survolat distanțe echivalente unui an de activitate”. Atunci când se identifică o țintă nouă, avioanele IAF pot fi trimise rapid pentru a o ataca. Acesta a fost cazul uciderii ministrului iranian al informațiilor, Esmaeil Khatib, conform IDF.

„40 de ținte, în 40 de secunde”

Ce face ca aceste cifre să fie importante strategic este faptul că acestea se bazează pe ani de pregătire.<

„Înainte de primul atac, planificatorii israelieni au construit un cadru operațional complex, bazat pe extinderea penetrării serviciilor de informații și o coordonare strânsă cu Washingtonul.

Multe dintre țintele atacate astăzi au fost identificate doar prin dezvoltarea continuă a serviciilor de informații în etapele preliminare ale confruntării.

• Această pregătire a fost vizibilă în faza de deschidere, când Israelul ar fi eliminat 40 de persoane în 40 de secunde.
• Această operațiune de eliminare, susținută de o strategie de înșelăciune, a fost urmată imediat de „Genesis”, un lot masiv de atacuri cu aproape 200 de aeronave israeliene, atacând infrastructura de lansare, siturile de depozitare și punctele militare cheie din Iran.

• De atunci, campania a demonstrat o adaptabilitate operațională remarcabilă. Surse israeliene indică faptul că aproximativ 20% din ieșiri schimbă țintele după decolare, reflectând o integrare a informațiilor în timp real, rar întâlnită la această scară.

Coridoarele de atac structurate permit presiune pe multiple fronturi simultan, menținând ritmul. Semnătura acestei strategii este faptul că Israelul a menținut această intensitate ofensivă în timp ce își apără spațiul aerian.

Peste 90% din proiectilele lansate asupra teritoriului israelian au fost interceptate, conservând libertatea de acțiune și permitând continuarea misiunii fără pierderi semnificative. Aceasta nu mai este doar o activitate de uzură. Este o acțiune deliberată de dislocare a nervului militar al regimului, concluzionează Mark Dubowitz.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Adevărata „Taiwan”. Cum profită China de epuizarea resurselor SUA în „mlaștina” din Orientul Mijlociu. „Este absolut scandalos”
• Iranul, supus atacurilor cibernetice la toate nivelurile. În 2011, malware-ul Stuxnet a distrus centrifugele nucleare. În 2026, chiar și o aplicație populară de rugăciune a fost compromisă pentru a ataca regimul / Cum răspunde Teheranul
• Cât de eficiente pot fi, de fapt, armele nucleare ale Franței? Macron face un pas istoric, dar provocările persistă
• Ipocrizie și cinism la nivel înalt. Cum s-a transformat Rusia lui Putin, la ONU, în „advocata” Iranului. „Moscova încalcă zilnic principiile pe care le solicită altora să le respecte”
• Viena, centru pentru serviciile de informații ale Rusiei. Cum încearcă Moscova să intercepteze comunicațiile satelit ale NATO. Locații-cheie: „Complexul Russencity, ambasada, centrul cultural, un fost sanatoriu”