Analiza de 10 Golful Persic și impactul său în strategia energetică globală și efectele domino, potrivit Foreign Affairs, despre greșelile administrației Trump în interpretarea strategiei Chinei

Golful Persic după conflict rămâne o zonă de interes major. Conflictul din Orientul Mijlociu a provocat cea mai semnificativă perturbare a aprovizionării globale cu petrol și gaze naturale lichefiate din istoria modernă. Chiar înainte de conflict, aproximativ 20% din resursele globale de petrol și 20% din exporturile de gaze lichefiate aveau ca traseu Strâmtoarea Ormuz.

În ultima perioadă, traficul prin strâmtoare a înregistrat o reducere, scăzând la o medie zilnică de cinci procente din fluxul normal.

• Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite au încercat să direcționeze transporturile de țiței.
• Totuși, aceste alternative de transport și rutelor de acces nu pot înlocui complet volumul pierdut și sunt de asemenea vulnerabile.

„Efectul de domino al perturbărilor”

Daunele suferite de Ras Laffan, principalul centru de export de gaze naturale lichefiate al Qatarului – în urma atacului iranian din 18 martie – trebuie luate în serios.

Advertisement

Cel mai mare producător mondial de gaze naturale lichefiate ar putea întâmpina limitări ale capacității în următorii ani.

Totuși, impactul războiului asupra sectorului energetic depășește închiderea Strâmtorii Hormuz și Ras Laffan.

„Efectele perturbărilor generează un efect de domino. Washingtonul evaluează pagubele în termeni restrânși, precum creșterea prețurilor petrolului, fără a analiza impactul asupra rolului mai larg al Golfului în sistemul energetic global”, observe Karen E. Young într-o analiză publicată de Foreign Affairs.

„Precedente alarmante”

Chiar dacă s-ar ajunge la un armistițiu mâine, continuă Karen E. Young, „reabilitarea livrărilor de petrol la tarife acceptabile poate dura luni întregi”.

Este necesar ca țițeiul să fie eliberat din depozite pentru reluarea funcționării pompelor. Înainte ca rafinăriile de combustibil pentru avioane și motorină să își poată relua activitatea și să revitalizeze producția de produse petrochimice esențiale.

„Istoria recentă oferă exemple îngrijorătoare privind durata acestui proces.

• Rebelii Houthi din Yemen au lansat atacuri maritime în Marea Roșie, la sfârșitul anului 2023.
• Chiar și cu un armistițiu, traficul pe rutele maritime rămâne cu 60% sub nivelurile pre-2023.
• Compania TotalEnergies a avut nevoie de patru ani pentru a relua construcția proiectului GNL din Mozambic, după un atac jihadist major în 2021.

Țările din Golf se confruntă cu incertitudini economice majore, care vor influența modul de relaționare între ele, precum și cu Iranul, Israelul și Statele Unite în anii următori”, adaugă Karen E. Young.

„Washingtonul a perceput aceste state ca fiind simple rezervoare de energie”

Acest conflict a evidențiat necesitatea ca Statele Unite să-și actualizeze strategia energetică față de statele din Golf, mai scrie Karen E. Young.

„Mai ales sub președintele Donald Trump, Washingtonul a considerat aceste țări ca fiind simple surse de energie”, subliniază autoarea analizei.

„Însă, aceste state devin din ce în ce mai importante în eforturile globale de securizare a resurselor petrochimice și în tranziția către energii regenerabile.

• Trump a declarat că, dacă Statele Unite încheie conflictul direct cu Iranul, vor proteja aceste regiuni „de departe”.
• Nu a exprimat intenția de a limita solicitările către Arabia Saudită pentru capacitatea sa de rezervă, pentru a satisface nevoile globale de petrol.

Cererea frecventă a lui Trump ca țările din Golf să investească în energia americană implică ideea că aceste state pot obține securitate în schimbul unor beneficii financiare, explică Karen E. Young.

„Petrolul pentru securitate nu mai reprezintă o strategie durabilă”

Producătorii de petrol din Golf își schimbă abordarea în ceea ce privește energia, sugerează analiza din Foreign Affairs.

„Dependența de petrol pentru securitate energetică nu mai poate fi considerată o strategie viabilă.

Conștiente de necesitatea diversificării economiilor și ofertelor energetice, țările din Golf depun eforturi pentru a deveni actori avansați în întregul lanț valoric energetic.

• Au investit în rafinare, stocare și foraj, precum și în dezvoltarea proiectelor regenerabile, precum și în exploatarea petrolului și gazelor la nivel internațional.
• Arabia Saudită a transformat producția internă pentru a economisi petrol pentru export.
• Riyadh și Abu Dhabi construiesc unele dintre cele mai mari instalații de energie solară din lume.

PIB-ul non-petrol din țările din Golf a crescut constant, din domenii precum petrochimia, turism, ospitalitate, minerit, inteligență artificială și servicii financiare, adaugă Karen E. Young.

În prezent, aceste state sunt vulnerabile. Dacă Strâmtoarea Ormuz se va redeschide, o creștere durabilă a prețurilor petrolului va favoriza exportatorii de resurse din Golf.

Totuși, perturbările multiple provocate de conflict și amenințările persistente din partea Iranului vor afecta, pe termen scurt, economiile nepetrochimice ale acestor țări.

• Pe 11 martie, Goldman Sachs a estimat că, dacă războiul durează până la sfârșitul lunii aprilie, economiile din Golf, precum Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite, ar putea înregistra o scădere a PIB-ului de 3-5% din 2026.
• Pentru Kuweit și Qatar, fără rute alternative pentru exporturile către Strâmtoarea Hormuz, proiecția indică o scădere a PIB-ului până la 14%.
• Această estimare pare astăzi conservatoare, având în vedere atacul iranian asupra principalei instalații GNL a Qatarului, estimat a provoca pierderi anuale de 20 miliarde de dolari pe exporturi pentru aproximativ cinci ani.

Bugetul Qatarului pentru venituri guvernamentale în 2025 se cifrează la 54 de miliarde de dolari, evidențiind amploarea potențialelor pierderi, menționează Karen E. Young.

„Statele din Golf vor deveni din ce în ce mai rezervate față de Statele Unite”

Karen E. Young subliniază că, în opinia sa, administrația americană greșește fundamental în înțelegerea strategiei energetice a Chinei.

„China nu urmărește să creeze un model de stat electrostatic similar celui petrol-centrat al Washingtonului.

• De fapt, China valorifică simultan producția internă de combustibili fosili și accelerează implementarea și exportul de energie verde.
• Este deja un important producător de petrol și gaze. Producea zilnic ca Emiratele Arabe Unite înainte de tensiunile din Iran.
• China prioritizează adoptarea vehiculelor electrice și a surselor de energie regenerabilă. În 2025, a adăugat peste 430 GW de capacitate solară și eoliană nouă.

• Aceste surse de energie reprezintă aproape jumătate din totalul capacității instalate, contribuind constant la reducerea dependenței de importuri de petrol și gaze, inclusiv din Orientul Mijlociu.

Mulți experți consideră că, din cauza expuselor din Golf, aceste state vor deveni din ce în ce mai reticente față de influența statelor din SUA și Israel.

Cu toate acestea, există posibilitatea unei oportunități majore pentru crearea unui sistem energetic american mai diversificat, iar țările din Golf ar putea deveni jucători globali în domeniul energiei, mai ales pe piețele emergente”, încheie Karen E. Young.

Recomandarea autorului:

• SUA vs UE în „războiul digital” pentru controlul internetului. Reguli europene, criticate vehement: „Extorcare” / „UE trebuie să fie eliminată”
• „Experiment social” condus de „FSB”. Suma promisă rușilor pentru activități de sabotaj financiare rapide
• „Mr. Nobody împotriva lui Putin”, analiza propagandei de la Kremlin. „Nedreptatea se poate întâmpla oriunde” / „A plecat din Rusia la timp”
• Rusia gestionează tensiuni în Marea Baltică. Sistemele de rachete Bal și Bastion au fost activate. „Planificarea NATO devine complicată”
• Pariu pe termen lung. Influența SUA asupra forțelor kurde din Iran și Irak, împotriva ayatollahilor. „După eșecul invaziei rapide a Iranului, urmează Planul B al Washingtonului”