Impactul scrutinului depășește disputele electorale interne. O posibilă victorie a formațiunii Tisza, condusă de Péter Magyar, ar diminua presiunea imediată asupra instituțiilor europene și ar permite Bruxelles-ului să amâne confruntarea directă cu Budapesta. În schimb, o nouă afirmare a lui Orbán ar putea determina Uniunea Europeană să adopte măsuri mai stricte, conform unei analize TPV.
O victorie a lui Viktor Orbán ar genera probleme majore în UE
Timp de 16 ani, Viktor Orbán a demonstrat fragilitatea mecanismului decizional al Uniunii Europene, atunci când un stat membru utilizează dreptul de veto pentru a bloca decizii esențiale. Dacă anterior aceste blocaje puteau fi rezolvate prin negocieri, compromisuri sau concesii, actualul context este mult mai tensionat.
Invazia Rusiei în Ucraina, începută în februarie 2022, și schimbările din politica de securitate a Statelor Unite au intensificat presiunea asupra UE, care trebuie să răspundă prompt în chestiuni precum sprijinul militar pentru Kiev, sancțiunile, finanțarea apărării, integrarea piețelor financiare și reglementările digitale.
În acest context, scurgerile de informații publicate la sfârșitul lunii martie și începutul lunii aprilie au amplificat bănuielile privind legăturile Budapestei cu Moscova. Conform acestor dezvăluiri, ministrul ungar de Externe, Péter Szijjártó, ar fi informat omologul său rus, Serghei Lavrov, despre stadiul negocierilor europene pentru aderarea Ucrainei, chiar în timpul summit-ului Consiliului European din decembrie 2023. De asemenea, se menționează o discuție în care Viktor Orbán i-ar fi spus lui Vladimir Putin că este „la dispoziția sa” pentru orice ajutor.
Datele citate de expertul University College London, Michal Ovádek, indică faptul că Ungaria a exercitat dreptul de veto de 21 de ori din 2022 până în prezent, reprezentând aproape jumătate din cele 48 de veto-uri înregistrate în istoria UE legate de politică externă și buget.
În același timp, procedura prevăzută de Articolul 7, care poate duce în cele din urmă la suspendarea dreptului de vot al unui stat membru pentru încălcări persistente ale valorilor europene, continuă să fie blocată. Inițiat în 2018 împotriva Ungariei de Parlamentul European, procesul nu a adus rezultate decisiv, deoarece este necesară unanimitatea celorlalte 26 de state pentru confirmare, iar Slovacia, condusă de Robert Fico, nu susține o astfel de decizie.
În fața acestui impas, la Bruxelles se analizează diverse alternative. Una dintre aceste variante ar fi reluarea procedurii Articolului 7, pe motivul încălcării solidarității în politica externă și de securitate comună, nu doar pe criterii legate de statul de drept. Alte soluții vizează restricționarea accesului Ungariei la informații sensibile, excluderea din reuniuni restrânse sau blocarea indirectă a unor beneficii, precum împrumutul de 17,4 miliarde de euro solicitat prin mecanismul european SAFE pentru apărare.
Unele măsuri informale par deja aplicate. Franța a confirmat că păstrează anumite informații în timpul reuniunilor cu Szijjártó, iar președintele Consiliului European, António Costa, a afirmat public că Orbán nu mai acționează cu bună-credință. Potrivit diplomaților europeni, a rezultat o Uniune în două viteze: 26 de state care negociază eficient și un al 27-lea membru care își păstrează formal dreptul de vot și veto, dar este tot mai rar consultat.
Totuși, implementarea unor soluții structurale rămâne dificil de realizat. Trecerea de la unanimitate la vot majoritar în politica externă necesită tot unanimitate pentru activarea clauzelor speciale din tratate, ceea ce permite Ungariei să blocheze chiar și reformele menite să-i reducă puterea de decizie. De asemenea, condiționarea mai strictă a ajutorului financiar în cadrul bugetului multianual al UE pare dificil de impus, deoarece Budapesta trebuie să aprobe cadrele financiare.
Experiența Ungariei influențează și discuțiile privind extinderea UE. În condițiile în care se negociază aderarea cu până la nouă țări candidate, inclusiv Ucraina și mai multe state din Balcanii de Vest, se analizează posibilitatea ca noii membri să nu beneficieze imediat de dreptul de veto, cel puțin pe perioada de tranziție.
Indiferent de rezultat, problema esențială rămâne aceeași: cum poate Uniunea Europeană să funcționeze eficient și coerent atunci când un membru contestă atât de vehement direcția comună a blocului. O schimbare de leadership la Budapesta ar putea reduce tensiunile pe termen scurt, dar nu ar elimina vulnerabilitatea instituțională expusă de cazul Orbán.
