Cheltuielile firmelor cu autovehiculele nu mai sunt o simplă procedură contabilă, ci o zonă sensibilă pentru inspectorii ANAF. De la combustibil și reparații, până la leasing și polițe de asigurare, tot mai multe companii intră în vizorul Fiscului, iar suspiciunile frecvente sunt aceleași: vehiculele sunt folosite în scop personal, în timp ce costurile sunt integral înregistrate ca și cheltuieli ale firmei.
Autovehiculele sunt printre puțurile active care trec prin multiple reguli fiscale privind impozitul pe profit, TVA, impozitul pe venit și contribuțiile sociale. În plus, acestea se află la intersecția dintre activitatea economică și utilizarea personală, un domeniu în care interpretările pot varia. În acest context, diferența dintre deductibilitatea fiscală limitată la 50% și deductibilitatea completă de 100% devine o problemă pentru inspecție, consumând o atenție sporită din partea autorităților fiscale.
Regulile de deductibilitate fiscală aplicate de ANAF
Principiul de bază al ANAF este unul simplu, dar care ridică provocări în practică: cheltuielile referitoare la autovehicule sunt clasificate în două categorii, în funcție de utilizare: utilizare mixtă și utilizare exclusivă.
Pentru cazurile de utilizare mixtă, în scopuri business și personale, cheltuielile nu mai sunt considerate total deductibile. Astfel, legislația permite deducerea a doar 50% din costuri. Practic, compania nu poate deduce integral toate cheltuielile cu vehiculul din taxe, acestea variind de la combustibil, reparații, revizii, piese, taxe rutiere, polițe RCA și CASCO sau leasing.
Pe de altă parte, există posibilitatea deducerii complete a costurilor, adică 100%, însă acest beneficiu presupune respectarea unor condiții stricte. Firma trebuie să dovedească utilizarea exclusivă în scop economic, iar inspectorii ANAF solicită probe concrete și verificări amănunțite pentru a susține această atribuție.
Documentele verificate de inspectorii fiscali
În timpul controalelor, inspectorii ANAF analizează mai mult decât simpla evidență contabilă. În mod frecvent, solicită facturi emise pe firmă pentru toate cheltuielile legate de autovehicul, contracte de leasing sau utilizare, ordine de deplasare, foi de parcurs, polițe RCA și CASCO, precum și documente justificative pentru traseele parcurse.
Lista de documente pe care o verifică inspectorii în cazul utilizării exclusiv în scop profesional include:
- Politica internă privind utilizarea vehiculelor;
- Documente financiar-contabile care evidențiază cheltuielile suportate de companie;
- Documente justificative despre modul de utilizare a autovehiculelor de serviciu, acolo unde se susține utilizarea exclusivă în interes profesional – de exemplu, foi de parcurs cu informațiile minime prevăzute de lege;
- Există sau nu reguli clare privind suportarea costurilor pentru utilizarea personală.
