Pe măsură ce coaliția se fragmentează, președintele centrist Nicușor Dan poate găsi o soluție pentru a controla extrema dreaptă și pentru a menține această țară esențială pentru NATO pe o traiectorie de stabilitate. România traversează un nou episod de turbulențe politice, cu potențiale consecințe majore pentru a șasea cea mai populată națiune din Uniunea Europeană, subliniază o analiză a publicației POLITICO.
La aproape un an de la alegerile prezidențiale profund divizante, candidatul de extremă dreaptă învins, George Simion, înregistrează un avans semnificativ în sondaje și destabilizează Parlamentul României.
El impinge spre inițierea unei moțiuni de cenzură împotriva guvernului săptămâna viitoare, ceea ce ar putea duce la înlăturarea premierului Ilie Bolojan și ar putea declanșa o perioadă de incertitudine ce amenință perspectiva economică fragilă a țării.
România are un termen crucial în august pentru a finalize reformele ce pot debloca aproximativ 11 miliarde de euro din fonduri europene, iar analiștii se tem că dificultățile guvernamentale în gestionarea finanțelor publice ar putea duce la retrogradarea calificativului financiar al țării.
Cu toate acestea, măsurile drastice de austeritate adoptate în ultimele 12 luni pentru reducerea deficitului bugetar au afectat popularitatea actorilor politici de centru-stânga și liberali, care au inițiat aceste reforme. Naționaliștii lui Simion percep acum o oportunitate de a câștiga teren.
Mai jos, POLITICO Europe analizează situația de la București, posibilele evoluții și impactul asupra Europei.
Ce se întâmplă de fapt?
Pe scurt, criza din România se reduce la un blocaj între premierul Bolojan, liderul Partidului Național Liberal, și partenerii săi din coaliție, membri ai Partidului Social Democrat (PSD).
PSD s-a retras din coaliția condusă de Bolojan săptămâna trecută și a solicitat înlocuirea acestuia. Partidul contestă politicile dure de austeritate, precum creșterea taxelor și înghețarea salariilor în sectorul public, care au afectat zonele de reprezentare, precum și stilul său de conducere.
PSD susține o moțiune de cenzură împotriva guvernului, alături de Alianța pentru Unirea Românilor (AUR), formațiune de extremă dreaptă condusă de Simion.
Bolojan l-a acuzat, vizibil iritat, pe liderul PSD, Sorin Grindeanu, de minciuni legate de intențiile de colaborare cu Simion. PSD afirmă însă că nu formează o alianță formală cu AUR, în afara votului împotriva guvernului.
„Consider că acest lucru reprezintă un pericol major pentru democrație”, afirmă Cristian Pîrvulescu, de la Școala Națională de Studii Politice și Administrative din București.
Eforturile pentru înlăturarea prim-ministrului pot „legitima și normaliza extrema dreaptă”, adaugă acesta.
Votul asupra moțiunii de cenzură este programat pentru 5 mai.
Ce se află în joc?
Instabilitatea din România are implicații semnificative la nivel regional și european. Cu o populație de circa 19 milioane de locuitori, această țară este un actor-cheie în UE, situată strategic la granița de est a blocului, în apropierea Ucrainei.
România construiește în prezent cea mai mare bază militară NATO de pe coasta Mării Negre și are un rol esențial în securitatea regională, găzduind sistemul american de apărare antirachetă de la Deveselu, în sudul țării.
Țara a fost un centru logistic important pentru susținerea Ucrainei în războiul cu Rusia. Însă partidul lui Simion se bucură în sondaje de aproximativ 35% și, dacă ajunge la putere, ar putea opri sprijinul pentru Ucraina.
Simion se opune influenței Bruxelles-ului în politica publică și s-ar putea opune politicilor comune ale UE privind migrația.
Deciziile PSD de a colabora cu AUR au stârnit reacții în Parlamentul European, având implicații pentru politica europeană.
Liniștirea piețelor
O preocupare prioritară pentru România este reacția piețelor financiare. Austeritatea era considerată esențială pentru a liniști investitorii și pentru a satisface cerințele UE; în 2024, România înregistra cel mai mare deficit din UE, de 9% din PIB.
„Nu ne putem permite o retrogradare”, afirmă analistul Radu Magdin.
„Este important ca orice criză politică să fie rezolvată în mod ordonat până la data de 15 iunie, pentru a permite agențiilor de rating să analizeze situația din iulie, august și septembrie.”
O rezolvare rapidă este esențială, evidențiază Magdin.
O altă preocupare este impactul asupra stabilității și democrației românești, deoarece colaborarea PSD cu AUR poate avea efecte negative pe termen lung, încurajând susținerea pentru Simion în alegeri viitoare.
Ce urmează?
Între timpul de acum până la votul din cadrul moțiunii de cenzură, programat pentru săptămâna viitoare, toate partidele vor încerca să obțină cele 233 de voturi necesare pentru majoritate.
Pe hârtie, AUR și PSD se află aproape de acest prag, dacă toți parlamentarii votează conform orientărilor, însă există posibilitatea ca Bolojan și susținătorii săi să reziste.
Dacă pierd, Bolojan va fi nevoit să renunțe la funcție. Președintele Nicușor Dan va începe consultări pentru formarea unui nou guvern, cu un nou premier.
În cazul unui eșec, o soluție posibilă este continuarea coaliției dintre liberali și social-democrați, cu un premier independent, tehnocrat.
PSD a exprimat deschiderea pentru o alianță cu un alt lider pentru funcția de premier.
Tensiunile generate de conflictul actual pot îngreuna ulterior reluarea relației între principalele forțe politice.
În schimb, dacă Bolojan obține voturile, fie PSD va fi nevoit să se retragă, fie Bolojan va menține un guvern minoritar, cu PSD în opoziție alături de naționaliștii lui Simion.
Simion va ajunge la putere?
Simion a manifestat reținere în privința posibilității de a deveni prim-ministru, însă nu a exclus această variantă, conform declarațiilor recente.
Totuși, în prezent, acest scenariu pare improbabil, mai ales deoarece Nicușor Dan a afirmat că nu va accepta numirea unor partide anti-europene precum AUR în guvern.
Principalul țel al lui Simion rămâne câștigarea puterii în alegerile viitoare, fie parlamentare din 2028, fie prezidențiale în 2030. Alegerile anticipate sunt considerate puțin probabile.
Potrivit lui Pîrvulescu, „nu există nicio șansă” ca Simion să devină prim-ministru pe termen scurt.
Magdin susține că Simion „nu este interesat” de o funcție executivă momentan și că „nu are nicio șansă” să devină premier.
Cum s-a ajuns aici?
Au trecut doar 10 luni din momentul în care Bolojan a început să conducă, implementând măsuri pentru reducerea deficitului bugetar.
Aceasta a însemnat măsuri dure de austeritate, precum impozitarea pensiilor, creșterea TVA și înghețarea salariilor sectorului public, declanșând proteste ale unor categorii precum profesori.
Deși deficitul a început să scadă, inflația rămâne ridicată, iar costul politic al măsurilor nepopulare a fost mare.
Unele surse indică tensiuni în creștere între președinte și premier, însă susținătorii lui Dan negat această ipoteză.
„Nu este o relație de apropriere foarte strânsă între ei”, afirmă Pîrvulescu.
„Președintele dorește stabilitate pentru guvern și instituții stabile, fiind îngrijorat că stilul rigid al lui Bolojan complică situația. Politica este arta adaptării, iar el nu este suficient de flexibil.”
Magdin este de acord cu această opinie.
„Una dintre problemele lui Bolojan a fost încăpățânarea sa bine cunoscută”, afirmă el.
„Încăpățânarea poate fi o calitate, dar dacă devine rigiditate, poate antagoniza opinia publică. Premierul a fost prea încăpățânat, ceea ce nu a fost benefic pentru el.”
Ce se întâmplă cu scena politică românească?
Mulți cetățeni sunt exasperați de scandalurile de corupție și de criza provocată de presupusa intervenție rusă în alegerile din 2024, care a condus la anularea scrutinului.
Candidatul extrem de naționalist Călin Georgescu, favorit la acele alegeri, este acum cercetat pentru posibile tentative de răsturnare a ordinii constituționale.
În ciuda acestui fapt, Georgescu are încă susținători numerosi, iar o parte din populație manifestă scepticism față de democrație și guvernare, considerând că a fost victimă a unei conspirații.
Georgescu păstrează bune relații cu Simion, care l-a menționat recent printre posibili membri ai cabinetului.
De asemenea, structura constituțională a acordat prim-ministrului puteri semnificative, dar impus în ultimii douăzeci de ani să coopereze cu alte formațiuni, creând senzația unei crize continue.
