„Într-una dintre cele mai dure perioade pentru poporul român, corupția nu a dispărut, ci a evoluat împreună cu societatea”, constată CNSAS.
„În anii ’50, România Populară tremura aproape de frică. Erau vremuri în care orice cetățean putea fi ridicat din familie, de pe stradă, de la locul de muncă, în urma unor denunțuri legate de simpla diferență de opinii față de doctrina Partidului sau în urma „descoperirii” unei chitanțe pierdute – în care se menționa, de exemplu, apartenența la un alt partid politic decât cel comunist. O atmosferă de teroare, completată de lipsuri materiale severe, se instaurase, sub supravegherea strictă a consilierilor sovietici. 
Cu toate acestea, au existat mereu „antisocii economici” care au trecut peste orice teamă și ideologie pentru a-și proteja interesele financiare.
Proprietatea colectivă (a tuturor și a nimănui) a devenit o tentație irezistibilă pentru cetățenii români, membri sau nu de partid, mai ales acolo unde funcționau rețele de impunitate.
Mai jos, prezentăm un document – o notă informativă – ce relatează, ca într-o scenetă de teatru, o întâmplare petrecută în tren.
Un dialog între doi tovarăși de drum a ajuns la Securitate. Iar ulterior, la noi, prin arhivă. Acțiunea are loc la începutul anului 1957, într-un tren pe traseul Ploiești – Vălenii de Munte.
Subiectul discuției îl reprezintă modul în care conducerea de la Întreprinderea de exploatare a pietrei Valea Teleajenului, din Vălenii de Munte, gestionează activitatea de producție. Lipsuri uriașe în gestiune, transporturi ilegale de materiale de construcții și alte bunuri sunt ignorate de autoritățile de control, în urma unor „atenții”.
Mai mult, brațul armat al Partidului, Securitatea, care veghea la respectarea democrației populare și la consolidarea comunismului, nu sesizează nereguli evidente.
Dacă în alte documente mai pot fi găsite indicații de tip „regizoral” ale ofițerului de Securitate – precum „informați organele de partid”, „sesizați organele de miliție” – nota ofițerului din nota informativă de mai jos pare să fie redactată cu teamă de a nu deranja pe cineva, susțin cercetătorii instituției.
„M.A.I. REGIUNEA PLOIEȘTI/ Serv. IV. Bir. IV./ Lt. Aurel Matei/ agent Trifan V./ casa Trei Brazi
1.02.1957 – NOTĂ INFORMATIVĂ
În seara zilei de 28 ianuarie 1957, am călătorit cu trenul Văleni – Ploiești alături de un inginer vârstnic (aproximativ 60 de ani), angajat la întreprinderea Valea Teleajenului din Vălenii de Munte.
Pe acest inginer l-am cunoscut prin intermediul [nume cenzurat]. În timpul călătoriei, mi-a spus că el conduce secția de producție la această întreprindere și că are îngrijorări cu privire la neregulile din firmă. A cerut să-i spun unde se află sediul controlului de stat, deși nu face parte din organitajile de control.
L-am întrebat de ce nu se adresează direct autorităților de control regionale. Mi-a răspuns că nu are încredere, deoarece anul trecut, în timpul verificărilor, întreprinderea a primit cadouri precum saci cu mălai, lemne de foc, damigen de țuică și alte bunuri, de la conducerea firmei.
Mi-a relatat că s-au plătit manopere pentru carierele de piatră fără ca acestea să fie efectuate efectiv.
De asemenea, pentru nisipul de cuarț, care costă 17 lei/m³, firma are în evidențe o cantitate de 6800 m³, însă nu există niciun stoc real.
Se evidențiază lipsuri semnificative și la fibră pentru fabricarea ipsosului. La un gater aproape de Drajna, se fabrică culori de calitate slabă, iar stocurile sunt foarte reduse.
Am întrebat de ce nu întocmește raportări scrise către controlul de stat, iar inginerul a spus că directorul și contabilul firmei ar reține aceste informații, susținând că situația se va remedia.
De asemenea, mi-a arătat că autocamioane private transportă materiale de la întreprindere acasă la conducători, și că aceștia și-au construit case private cu fonduri provenite din aceste activități.
Mi-a mai spus că a fost la carierele de piatră și, conform estimărilor sale, lipsesc 2800 de tone de piatră de var pentru care a fost plătită extracția, dar pe teren nu există nimic.
Inginerul a afirmat că dacă va fi întrebat în cazul unei anchete, va declara totul sincer, așa cum mi-a povestit și mie.
Trifan V.
1 februarie 1957.
Se pare că se referă la ing. [nume cenzurat]. În cazul descris, Rai. Teleajen poate organiza o discuție cu el, fără a indica că este informat, astfel încât inginerul [nume cenzurat] să poată furniza informații despre nereguli din Valea Teleajenului, fără să clarifice agentului nostru că este conștient de situație.
Cpt. Diță Ștefan
