Potrivit unei note discutate în această săptămână de miniștri ai agriculturii și diplomați europeni, cormoranii din Europa, estimați la aproximativ două milioane de exemplare, consumă anual aproximativ 360.000 de tone de pește. Statele care susțin această inițiativă afirmă că această cantitate reprezintă o treime din producția totală de acvacultură a continentului.
Țările baltice, estice și din Europa Centrală, unde specia este mai răspândită, solicită ca Uniunea Europeană să autorizeze măsuri precum vânarea cormoranului mare, perturbarea zonelor de cuibărit sau aplicarea de ulei pe ouă pentru a inhiba reproducerea.
Martin Šebestyán, ministrul ceh al agriculturii, a declarat că scopul nu este eliminarea cormoranilor și nici reducerea sistemului de protecție a naturii, ci stabilirea unui echilibru între prădători și resursele de pește. El a precizat că este necesar un sistem care să asigure o populație „sustenabilă” de cormorani.
Propunerea poate genera opoziție din partea organizațiilor de mediu. Reprezentanții acestora susțin că păsările sunt transformate în țapi ispășitori pentru problemele cauzate în mare parte de presiunea umană asupra ecosistemelor acvatice. Organizațiile argumentează că fermele piscicole pot fi protejate prin măsuri preventive, precum plasele, iar sacrificarea cormoranilor trebuie să fie o acțiune constantă, ceea ce ar face-o costisitoare și nesustenabilă.
„Soluția pe termen lung este refacerea mediului natural”, a transmis Anouk Puymartin, responsabilă de politici la BirdLife, subliniind că râurile și zonele de coastă restaurate pot sprijini regenerarea populțiilor de pește și pot crește rezistența față de prădători.
Conflictele între oameni și cormorani nu sunt o noutate
În anul 1377, împăratul Carol al IV-lea le solicita locuitorilor din zona actualului oraș Wrocław, Polonia, să elimine „corbii de apă”, denumire utilizată pentru aceste păsări, motivând pagubele semnificative cauzate peștilor. Secole mai târziu, William Shakespeare a utilizat cormoranul drept simbol al lăcomiei nesățioase.
Populațiile de cormorani au înregistrat o reducere drastică între anii 1950 și 1970, din cauza vânătorii și utilizării pesticidelor. Ulterior, legislația europeană și națională au permis reapariția speciei. Cormoranul este protejat prin Directiva Păsări a Uniunii Europene din 1979, destinată să oprească declinul anumitor specii de păsări. În prezent, vânătoarea cormoranului este permisă doar în condiții stricte și trebuie justificată individual.
Suedia este printre țările care solicită modificarea regulilor. Daniel Liljeberg, secretar de stat pentru afaceri rurale, a afirmat că cormoranii ar trebui să devină specie vânabilă în cadrul Directivei Păsări. De asemenea, el a susținut că facilitarea vânătorii de foci ar putea ajuta la conservarea stocurilor de pește din Marea Baltică.
Comisia Europeană analizează în prezent modul de implementare a Directivei Păsări și a emis în luna martie ghiduri pentru aplicarea legislației. De asemenea, Bruxelles-ul sprijină o numărătoare paneuropeană pentru obținerea unor date mai precise despre populațiile de cormorani.
Activitățile de mediu avertizează însă că presiunea politică crescândă ar putea favoriza redeschiderea Directivei Păsări și modificări mai extensive ale legislației europene privind conservarea naturii.