Odată cu initiativa legislativă care solicită transparența surselor de finanțare ale organizațiilor non-guvernamentale, adoptată în Senat, revine în discuție statutul acestor entități. De asemenea, lipsa de claritate în privința surselor de venit a atras atenția Uniunii Europene, care a demonstrat posibilitatea spălării banilor prin aceste structuri. În teorie, ONG-urile sunt organizații non-profit, conform cadrului legal. Unele beneficiază și de suport de la stat. Însă, în practică, specialiștii explică faptul că acestea pot utiliza, la fel ca și companii multinaționale, diverse metode de optimizare fiscală.
„Vorbesc despre transparență, dar doar pentru alții”
- Deși afirmă că doresc să influențeze politica națională, exercită presiuni prin demonstrații, influențează legile Justiției și solicită, cu fermitate, transparență financiară, ONG-urile își protejează, de fapt, propriile fonduri.
- Cetățenii organizați civili doresc să fie implicați activ în toate domeniile și să aibă o putere de decizie tot mai mare. Totuși, nu doresc să facă publice sursele financiare, conform campaniilor online realizate de multe ONG-uri din tabăra #Rezist, după adoptarea proiectului de lege în Senat.
- Lipsa de transparență privind fondurile obținute din diverse surse, inclusiv externe, aduce riscuri semnificative – de la spălare de bani până la posibile finanțări teroriste (Mai multe AICI).
- Totuși, unde se termină legalitatea și unde începe riscul atunci când vine vorba despre structurile care acționează în beneficiul societății civile? Pot ONG-urile adopta strategii de optimizare fiscală?
Expert fiscal: ONG-urile beneficiază de facilități fiscale legale, dar trebuie să urmeze reguli stricte
În ultimii ani, organizațiile civice au câștigat o importanță crescută în economie. Unele derulează proiecte sociale autentice, altele organizează campanii educaționale, civice, conferințe și ateliere, gestionează proiecte europene sau activități media cu scop educațional sau de conștientizare publică. În același timp, a crescut și interesul pentru întrebarea: „Poate un ONG să utilizeze strategii de optimizare fiscală?” 
Consultantul fiscal Veronica Duțu, fondator UnionCont Expert, a discutat cu Gândul pentru a clarifica această temă.
Colaj Gândul
„Răspunsul rapid este: da. Dar depinde foarte mult de context. Mulți consideră că un ONG „nu plătește taxe”. În realitate, situația este mult mai complexă. ONG-urile beneficiază de anumite facilități fiscale conform legii. Totuși, acestea trebuie să respecte reguli și controale stricte.”
Veronica Duțu, consultant fiscal. Foto: Facebook
Principalele avantaje fiscale sunt legate de sponsorizări, donații și granturi. Aceste venituri nu sunt impozitate ca profit, ceea ce reprezintă unul dintre cele mai mari beneficii ale sectorului non-profit. Astfel, un ONG poate atrage fonduri prin sponsorizări corporative, redirecționări din impozit sau finanțări europene, fără a fi supus aceluiași tratament fiscal ca și o companie obișnuită”, a explicat Veronica Duțu pentru Gândul.
Un mit desființat: ONG-urile pot desfășura activități comerciale
De asemenea, legislația permite ONG-urilor să realizeze activități economice, cu condiția ca acestea să susțină scopul organizației. Se pot dezvolta modele sofisticate: evenimente, traininguri, proiecte media, producție de conținut, consultanță, campanii de comunicare sau programe educaționale, atenționează specialiștii.
În anumite condiții și limite, o parte dintre aceste venituri pot beneficia de tratament fiscal favorabil.
Problemele apar însă atunci când strategia de optimizare fiscală devine excesiv de „creativă”. Practic, ANAF verifică tot mai des situațiile în care:
• ONG-urile lucrează aproape exclusiv cu firme afiliate;
• se plătesc consultanțe greu de justificat;
• există cheltuieli personale mascate;
• costurile sau profiturile sunt mutate artificial;
• conducerea ONG-ului beneficiază indirect de resursele organizației.
Un model înșelător: ONG + SRL
Un exemplu frecvent este structura ONG + SRL, explică Veronica Duțu. Este complet legal: ONG-ul coordonează proiecte sociale sau educaționale, iar firma realizează activități comerciale. Problema apare atunci când granița dintre cele două entități devine fictivă, transferând bani pentru reducerea taxelor.
Este foarte important de clarificat: diferența între optimizarea fiscală legală și abuzul fiscal nu rezidă doar în documente, ci și în realitatea economică din spate. Dacă serviciile sunt reale, documentate și la preț de piață, riscurile sunt reduse.
dacă ONG-ul devine doar un vehicul pentru avantaje personale sau transfer ilegal de profit, atunci se intră într-o zonă cu risc fiscal major și chiar penal.
Ce controlează ANAF
Pentru 2026, verificările ANAF devin mai riguroase pe:
• ONG-uri cu activitate economică intensă,
• sponsorizări,
• proiecte europene,
• tranzacții între entități asociate,
• contracte de management și consultanță,
• cheltuieli cu promovarea și reprezentarea.
Așadar, posibilitatea ca ONG-urile să aplice strategii de optimizare fiscală legală există. Legislația le pune la dispoziție instrumente valide și legitime pentru susținerea sectorului civic. Totuși, orice structură trebuie să fie susținută de fundament economic, transparență și documentație solidă. În fiscalitate, nu contează doar documentele scrise, ci și probarea activității reale, conchide Veronica Duțu.
RECOMANDAREA AUTORULUI
- Organizațiile influențează politicile naționale, exercită presiuni, modifică legi, însă nu sunt obligate să publice listele donatorilor și circuitul fondurilor. Legea transparenței ONG-urilor a ridicat semne de întrebare în rândul taberei #Rezist.
- Moduri de spălare a banilor prin ONG-uri. Finanțările opaque permit intrarea de fonduri ilegale, care apoi ies aparent curate. Cinci exemple care au zguduit Europa au condus Parlamentul European la reglementări stricte.
- Legea privind transparentizarea ONG-urilor va fi blocată de Nicușor Dan? Fost activist, actual președinte, continuă să păstreze secretă lista de donatori din campania electorală/„Va trimite legea la CCR”
