Într-o analiză publicată de Consiliul Atlantic, Nate Freier – cercetător în cadrul Inițiativei GeoStrategice din cadrul Centrului Scowcroft pentru Strategie și Securitate – atrage atenția asupra faptului că evaluarea riscului strategic în contextul conflictelor armate este esențială pentru a diferenția succesul de eșec. Aceasta optimizează impactul viitor al acțiunilor militare în raport cu obiectivele strategice generale ale națiunii.
Riscul nu determină rezultatul final. El oferă informații. Nivelul ridicat de pericol reprezintă un indicator de avertizare. Liderii strategici analizează și acționează în funcție de riscuri sau le neglijează, uneori în detrimentul rezultatului așteptat și al siguranței cetățenilor.
- Operațiunea din Iran, „Epic Fury”, evidențiază cea mai amplă concentrație a forțelor militare americane în regiune după invazia Irakului din 2003.
- Conflictul pare orientat spre eliminarea – sau desființarea – regimului actual de la Teheran, neutralizarea structurilor coercitive care susțin autoritatea și distrugerea capacităților Iranului de a amenința interesele SUA.
- Impactul și rezultatele strategice ale „Epic Fury” au repercusiuni importante la nivel internațional.
- În cele din urmă, „regimul iranian percepe «Epic Fury» ca pe o amenințare existențială și acționează ca atare”, menționează Nate Freier.
„Toate aceste aspecte contribuie la un conflict real, iar oficialii americani nu trebuie să subestimeze această realitate”, explică cercetătorul.
Planificare strategică orientată pe evaluarea riscurilor
Planificarea strategică centrată pe analiza riscurilor se bazează pe o întrebare principală, explică specialistul.
- Care este probabilitatea ca abordarea adoptată să atingă rezultatele anticipate la un cost rezonabil?
- Având în vedere modul de desfășurare a operațiunii Epic Fury, menționează cercetătorul de la Consiliul Atlantic, nu este clar dacă această întrebare a influențat deciziile înainte de conflict sau dacă a fost considerată în cursul operațiunilor actuale.
- Operațiunea ar fi putut fi evaluată ca fiind cu risc major, dar cu potențiale beneficii semnificative, fiind justificată din punct de vedere strategic.
„O evaluare inadecvată a riscurilor pentru o inițiativă complexă cu consecințe majore poate transforma inițiativa într-un risc major”, adaugă Freier.
Riscul 1
Războiul este condus de o coaliție formată din două state – Statele Unite și Israel – și este posibil ca aceste state să urmărească obiective diferite în atacul asupra unui adversar care a adoptat până acum cea mai radicală formă de „război total”.
„Strategia de «apărare mozaic» a Iranului – care valorifică descentralizarea și lupta asimetrică – poate să nu asigure câștiguri operaționale în conflict.
- Totuși, această strategie s-ar putea dovedi suficientă pentru a asigura supraviețuirea strategiei coaliției americano-israeliene.
- Rezistența persistentă a Iranului, potențial agravată de turbulențe politice și conflicte civile viitoare, ar putea prelungi angajamentul SUA și Israelului mai mult decât s-a preconizat.
De asemenea, această situație poate genera asimetrii ireconciliabile între abordările celor două guverne privind finalizarea conflictului, afirmă Freier.
Riscul 2
Conflictele generate de război fragilizează alianțele americane și complică cooperarea internațională.
„Se pare că Washingtonul nu a implicat în mod consistent partenerii înainte de atacurile americano-israeliene din 28 februarie, iar impactul războiului a fost semnificativ și imprevizibil pentru mulți dintre aceștia.
- Mulți aliați NATO se adaptează la strategiile emergente ale SUA, considerate adesea tranzacționale și conflictuale cu interesele lor.
- Ei conștientizează că ar putea fi nevoiți să intre în conflicte fără consultări prealabile pentru a-și proteja propriile interese și a limita escaladarea situației.
Acești factori fragilizează parteneriatele existente, scăzând nivelul de încredere și subminând cooperarea în domenii esențiale de securitate, agravând situația geopolitică și reducând capacitatea de răspuns coordonat.
Riscul 3
Conflictele deschid oportunități pentru acțiuni strategice nedorite ale adversarilor americani.
„Mulți inamici ai SUA, care nu au anticipat integral operațiunea Epic Fury, sunt încrezători că vor exploata orice avantaj obținut din conflict.
- Angajamentul implicite al SUA în Iran le oferă rivalilor șansa de a forma alianțe și de a epuiza puterea americană.
- Pe fondul concentrării pe fronturile din Ucraina/Europa și zona Indo-Pacific, epuizarea resurselor SUA poate reduce capacitatea de răspuns și poate încuraja autodezvoltarea adversarilor.
O altă consecință o reprezintă deschiderea oportunităților pentru rivalii americani, precum China, Rusia și Coreea de Nord, de a-și valorifica poziția și de a-și întări interesele contrar celor ale SUA, punctează Freier.
Riscul 4
Dimensiunea și impactul conflictului se extind și pot varia semnificativ.
Regimul iranian va încerca să extindă vectorii de amenințare împotriva SUA, indiferent dacă atacurile de precizie se finalizează în zile sau luni.
„Scopul principal al Iranului este supraviețuirea, iar pentru a-și asigura acest lucru, va încerca să agraveze problemele unui eventual răspuns american. Până acum, a închis Strâmtoarea Ormuz și a atacat ținte din regiune.
Aliații, intermediarii și susținătorii Iranului pot deveni extensii ale apărării sale descentralizate, utilizată pentru a menține continuitatea operațiunilor.
- Deși Statele Unite sunt în ofensivă împotriva Iranului, actorii interni și aliații săi pot deveni ținte vulnerabile în acțiuni ofensive ale Washingtonului.
- Aceștia pot percepe și oportunități pentru exploatare în timpul conflictului.
- Unele grupări, precum Hezbollah sau milițiile din Yemen, pot sprijini direct Iranul sau pot profita de conflict pentru propriile interese, întărind rezistența și amenințările latente.
- Există deja un al doilea front deschis pe granița libaneză cu Israel, iar militiile șiite au atacat interese ale SUA în Irak.
În final, teritoriul american poate fi, de asemenea, vizat de represalii directe sau indirecte ale Iranului sau ale susținătorilor săi, prin atacuri militare, cibernetice sau acte teroriste.
- Statele Unite au avut proporțional mai multă imunitate la efectele conflictelor externe după 11 septembrie, dar nu sunt complet protejate.
- Percepția Iranului asupra unui război total, ca fiind o luptă existențială, poate determina abordări unice și imprevizibile pentru dislocarea securității SUA, chiar dacă amenințările nu sunt întotdeauna credibile sau strategice.
Riscul 5
Războiul a cauzat un șoc în economia și comerțul global.
„Costurile militare directe sunt semnificative și vor impune investiții majore în apărare postbelică pentru reformarea forțelor armate.
- De asemenea, operațiunea Epic Fury a perturbat piețele internaționale, generând instabilitate economică.
- Piețele financiare și sectoarele privat și public au fost nefamiliarizate cu reacția la astfel de crize, fiind vulnerabile la ajustări rapide și perturbări structurale durabile.
Costurile economice neprevăzute ale conflictului vor avea repercusiuni globale, iar impactul depinde de durata și intensitatea războiului
Riscul 6
Războiul se bucură de o susținere populară scăzută.
„La o lună de la debut, peste jumătate dintre cetățeni se opun conflictului conform sondajelor recente, iar istoricul arată că sprijinul public scade în timp.
Deși unele conflicte nepopulare pot avea motive justificate, opinia publică este o componentă-cheie în capacitatea de a menține operațiuni militare continue.
Eșecul de a schimba această percepție va limita capacitatea SUA de a susține războiul în prezent și ulterior, când interesele și mizele vor crește, concluzionează Freier.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
- Criza în Orientul Mijlociu: statele arabe din Golf, atacate de Iran, se confruntă cu un conflict pe care au încercat să-l evite, dar care se poate intensifica.
- Operațiunea «Epic Fury»: sistemul de apărare aeriană TOR-M1, destinat Iranului de Rusia, a fost distrus selectiv de forțele americane. În 2020, rachetele trase de Garda Revoluționară iraniană au doborât un avion civil ucrainean.
- Femeile în armata rusă: salariile pentru deținutele care participă un an pe frontul ucrainean, in Rusia, în „țara ideală” a lui Putin, se justifică prin dorința de a forma „bărbați autentici”.
- Prăbușirea Republicii Islamice Iran poate fi un eșec pentru politica Rusiei, iar Moscova nu mai are nevoie de Teheran pentru continuarea războiului din Ucraina.
- Portavionul USS Gerald R. Ford a intrat în misiuni active în conflictul împotriva Iranului. Forțele americane s-au apărat cu succes împotriva unor sute de atacuri cu rachete și drone iraniene.
