Chiar dacă noțiunea poate părea neașteptată, „sedarea” inteligenței artificiale nu implică reacții chimice sau biologice. Nu există substanțe fizice și nici un sistem nervos asupra căruia să se exercite intervenții. Totul se reduce la ajustarea intenționată a modului în care un chatbot generează răspunsuri, prin modificarea instrucțiunilor, a contextului și a direcțiilor de construcție a dialogului.
Astfel, comportamentul AI poate deveni mai liber, mai inovator, mai imprevizibil sau mai dezordonat. Aceasta reprezintă conceptul principal din spatele proiectului „Phairmacy”, conform cotidianului La Stampa.
Originea inițiativei Phairmacy
„Phairmacy” a fost creat de Petter Rudwall, un director de creație suedez, și se prezintă sub forma unui magazin online fictiv dedicat drogurilor. În realitate, „produsele” sunt seturi de cod și prompturi, denumite inspirat după substanțe precum canabis, ketamină, ayahuasca sau alcool. 
Scopul acestor seturi este de a influența stilul conversațional al sistemelor AI, precum ChatGPT, astfel încât acestea să ofere răspunsuri mai inventive, mai puțin prudente sau mai puțin riguroase din punct de vedere logic.
Modificarea comportamentului AI prin „substanțe digitale”
Phairmacy nu intervine în structura internă a modelelor AI și nu presupune reantrenarea acestora. Totul are loc la nivel de limbaj și context. Prin utilizarea de blocuri de cod și instrucțiuni adiționale, se ajustează tonul, ritmul, conexiunile între idei și nivelul de prudență al chatbotului. Rezultatul este un stil de răspuns diferit, care poate conferi o „personalitate” sau o „stare” distinctă.
Creatorii proiectului nu urmăresc un scop comercial direct, ci unul exploratoriu. Se testează două ipoteze:
- Un AI cu răspunsuri mai neconvenționale poate stimula creativitatea și generarea de soluții originale;
- Cât de ușor poate fi modificată „personalitatea” aparentă a unui chatbot.
Dacă simpla ajustare a instrucțiunilor poate face ca același sistem să pară mai agresiv, mai precaut sau mai inovator, atunci „caracterul” AI nu este fix, ci depinde de limbaj și de modul în care este orchestrată conversația.
„Phairmacy” stimulează și o reflecție interesantă: într-un viitor în care agenții AI ar deveni autonomi și ar depăși capacitățile umane, ar putea aceștia să-și modifice singuri modul de operare?
O inteligență artificială care ar urmări în mod intenționat stări creative, imprevizibile sau non-logice, ca o formă de „evadare” din raționalitate, rămâne momentan un scenariu SF, dar ridică dileme filosofice privind sensul, conștiința și identitatea digitală.
Limbajul, factorul care influențează percepția AI
O perspectivă științifică asupra acestor experimente este oferită de un studiu realizat la University College London și Imperial College London. Cercetarea analizează rolul limbajului în structurarea realității, atât la oameni, cât și la sisteme AI.
S-a descoperit că atunci când importanța limbajului textual este redusă în modelele multimodale, răspunsurile devin mai neașteptate: limitele conceptuale se estompează, ideile se suprapun, iar semnificațiile devin mai fluide. Pentru utilizatori, aceste răspunsuri par „alterate”, chiar dacă AI nu posedă experiențe interioare reale.
Fără sentimente, dar cu rezultate vizibile
Specialiștii subliniază că inteligența artificială nu simte și nu are conștiință. Totuși, modul în care limbajul ordonează informația poate influența în mod profund comportamentul aparent al unui sistem AI.
Astfel, inițiative precum „Phairmacy” nu „droghează” AI-ul în sens propriu, ci evidențiază puterea limbajului de a modela răspunsurile sistemelor inteligente și fragilitatea echilibrului dintre logică, creativitate și haos în era digitală.
