Supranumit deasupra Cheilor Crivadiei, pe DN 66, viaductul care conectează zona Hațegului de Valea Jiului continuă să impresioneze și în prezent prin proporțiile sale, dar și să provoace sentiment de neliniște. Construit în anii ’60, podul rutier rămâne cea mai înaltă structură de acest tip din România, depășind 100 de metri înălțime. Deși este traversat zilnic de mii de vehicule, trecerea vremurilor și lipsa intervențiilor majore au lăsat semne vizibile asupra stabilității sale.
Viaductul de la Crivadia, o construcție remarcabilă
Modernizarea Drumului Național 66 Simeria – Petroșani a fost una dintre cele mai importante investiții rutiere din perioada comunistă. Traseul, cu o lungime de aproximativ 80 de kilometri, avea scopul de a facilita accesul către minele din Valea Jiului, conectând această zonă cu Transilvania și Banatul. Lucrările de asfaltare au fost inițiate în 1961, fiind realizate de specialiștii de la întreprinderea de construcții din Deva în colaborare cu angajații Direcției de Drumuri și Poduri Timișoara.
Cea mai spectaculoasă și complexă etapă a proiectului a fost ridicarea viaductului de la Crivadia. Amplasat la poalele turnului medieval cu același nume, podul traversează abrupt valea și deschide drumul către un canion calcaros îngust, sculptat de-a lungul timpului de ape în masivul Runcu. În perioada construcției, presa vremii a elogiat proiectul drept o realizare tehnică excepțională. S-au folosit schelete din metal, o soluție avansată pentru acea vreme, ce permitea finalizarea mai rapidă și rezultatul de calitate superioară. 
Segmentul Crivadia – Petroșani, cu o lungime de 17 kilometri, a fost inaugurat în anul 1966, odată cu finalizarea viaductului. Podul se sprijină pe arce din beton armat, formate din patru grinzi principale, ridicate într-un peisaj spectaculos, chiar deasupra văii. În apropiere, pe o colină, se află turnul de pază medieval, restaurat tot în acea perioadă, care oferă o priveliște panoramică asupra Țării Hațegului și masivelor Retezat și Șureanu. Construit conform istoricilor în 1528, turnul a devenit de-a lungul timpului un obiectiv turistic de referință.
Structura prezintă semne de degradare vizibilă
La momentul inaugurării, viaductul reprezenta o realizare inginerească curajoasă. De la baza sa porneau Cheile Crivadiei, un culoar stâncos de aproape un kilometru, atât de îngust încât nu a permis formarea unor poteci accesibile. Pereții abrupți și apele adânci făceau traversarea aproape imposibilă fără pod suspendat.
După anul 2000, DN 66 a fost modernizat, însă viaductul a rămas aproape neschimbat. În prezent, construcția are fisuri vizibile în beton, zone cu material desprins și armături metalice expuse, corodate de factorii de mediu. Infiltrațiile de apă accelerează procesul de degradare, iar sub pod au fost adunate fragmente de beton și piatră desprinse de pe structura de susținere.
Administrația Drumurilor și Podurilor Timișoara a efectuat analize tehnice asupra viaductului, iar rezultatele au indicat o stare tehnică de clasă III, considerată satisfăcătoare, dar care necesită reparații și consolidări specifice. Pentru anul 2026 este planificată elaborarea documentației tehnice, urmând ca, în funcție de disponibilitatea fondurilor, să fie demarate lucrarea de reabilitare și consolidare.
Până atunci, viaductul Crivadia rămâne o emblemă a ingineriei românești din trecut, o construcție impresionantă, deși îmbătrânită, ce continuă să susțină traficul între cele două regiuni și să ofere priveliști spectaculoase celor care o traversează.
