Piețele energetice globale sunt în alertă din cauza unui nou val de tensiuni, după ce prețul petrolului a depășit pragul de 100 de dolari pe baril, luni, în contextul conflictului din Orientul Mijlociu. Ulterior, după declarațiile președintelui american Donald Trump și după redeschiderea Strâmtorii Ormuz, piețele s-au stabilizat, iar prețul petrolului a coborât spre 80 de dolari pe baril, menținându-se însă semnificativ peste nivelul anterior escaladării conflictului din Iran. Întrebarea este cât de pregătită este economia României pentru șocul energetic global, având în vedere că se vorbește de ani de zile despre potențialul țării de a deveni un „hub regional” de energie. Totuși, investițiile întârzie să apară, iar România nu este doar departe de statutul de „hub regional”, ci nici nu se autofințează energetic.
Criza energetică începe să se reflecte în economia națională, iar perturbările din transportul prin Strâmtoarea Ormuz, unul dintre cele mai importante coridoare energetice mondiale, intensifică sentimentul de vulnerabilitate. Într-un climat în care războiul energetic pare iminent, România riscă să fie prinsă în urmă, mai ales că proiectele majore din sectorul energetic sunt întârziate, blocate sau lipsesc complet.
Tensiunile din Orientul Mijlociu continuă să aibă efecte imediate. Mai mulți actori importanți din regiune, precum Irak, Kuweit și Emiratele Arabe Unite, au suspendat sau redus producția din cauza dificultăților de export determinate de blocajul Strâmtorii Ormuz. În Irak, de exemplu, producția a fost redusă cu peste două treimi, după ce rezervoarele de stocare s-au umplut. 
România consumă anual aproximativ 10–11 miliarde de metri cubi de gaze naturale, majoritatea fiind acoperite din producție internă. Cu toate acestea, sectorul gazelor naturale se confruntă cu probleme, deoarece exploatarea zăcământului offshore Neptun Deep nu a început încă, deși este considerat un proiect strategic pentru securitatea energetică a țării. În plus, producția realizată de Black Sea Oil & Gas ar fi destinat exportului în mare parte către Bulgaria, conform unui contract pe termen lung cu Engie. De asemenea, lucrările de explorare pentru zăcământul de la Caragele, unul dintre cele mai mari descoperiri de pe uscat din ultimii ani, nu au fost yet inițiate.
Capacitățile de producție nu au fost modernizate sau extinse la timp
În domeniul energiei electrice, fragilitățile sistemului sunt evidente. Capacitățile actuale de generare nu au fost extinse sau modernizate la timp, iar multe proiecte strategice întâmpină întârzieri de ani de zile. Centralele de la Turceni și Ișalnița nu au un constructor desemnat, deși aceste proiecte sunt amânate de aproximativ 5 ani. Mai mult, la sfârșitul lunii august, vor fi închise minele de lignit și grupurile energetice pe bază de lignit din Complexul Energetic Oltenia, ceea ce va reduce semnificativ capacitatea actuală de producție națională.
Centrala Nucleară Cernavodă
De asemenea, alte investiții majore, precum termocentrala de la Iernut, întâmpină întârzieri semnificative. Aceasta are un decalaj de aproximativ 7 ani față de planificat, iar proiectul de la Mintia nu a finalizat încă primul grup energetic, deși turbina a fost deja adusă pe șantier. Situația este complicată și pentru reactorul 1 de la Cernavodă, care urmează să intre în modernizare în 2027, ceea ce va diminua temporar capacitatea de producție cu aproximativ 740 MW. În plus, două hidrocentrale amplasate pe râurile Jiu și Mureș, finalizate în proporție de peste 90%, nu au fost puse încă în funcțiune. România continuă să importe peste 2.500 MW în perioadele critice, din cauza lipsei capacităților suficiente de generare și stocare pentru a susține consumul de seară.
România are potențial eolian, dar nu valorifică resursele
Deși țara dispune de un potențial semnificativ pentru dezvoltarea proiectelor eoliene, lipsa unei strategii naționale robuste o face vulnerabilă în fața riscurilor generate de o eventuală criză energetică. Investițiile în energie verde au început în 2012, în urma unor subvenții acordate de stat pentru dezvoltarea sectorului, în special în zona Dobrogei, însă contribuie cu doar 13% la producția internă de electricitate. În comparație, în Spania, energia eoliană asigură circa 24% din totalul energiei electrice produse.
Primele parcuri eoliene și fotovoltaice din România au fost dezvoltate în Dobrogea. Această regiune rămâne cea mai potrivită pentru producția de energie eoliană, iar județele Brăila, Constanța, Galați, Ialomița și Tulcea completează lista zonelor cu cel mai mare potențial pentru sector.
Lipsa capacităților de stocare limitează dezvoltarea sectorului energetic
Pentru România, parcurile fotovoltaice și eoliene ar reprezenta gigawați suplimentari, sporind securitatea energetică a țării, reducând prețul energiei și apropiindu-se de obiectivul de energie verde asumate în cadrul Uniunii Europene. Însă, principalul obstacol îl reprezintă capacitatea insuficientă de stocare. Chiar dacă există numeroase proiecte de stocare aprobate pentru construcție, acestea nu pot fi integrate în Sistemul Energetic Național din cauza infrastructurii deficitare. În cazul marilor producători, această integrare se realizează exclusiv prin Transelectrica, operatorul rețelei de transport energetic. În multe zone, infrastructura nu poate susține un volum mare de energie, și, astfel, sunt necesare investiții suplimentare în linii de transport și stații de distribuție.
Rafinăriile parțial închise și dependența de importul de combustibili
Tensiunile din Orientul Mijlociu vulnerabilizează aprovizionarea României cu carburanți. Deși țara noastră produce petrol la nivel regional, prețurile la pompă și stocurile sunt influențate atât de tensiunile geopolitice, cât și de suspendarea temporară a capacităților interne de rafinare. Două dintre cele mai importante rafinării, Petromidia Năvodari și Petrotel Lukoil, sunt momentan nefuncționale. Doar rafinăria de la Brazi funcționează folosind petrol intern și importat, iar stocurile create anterior de Rompetrol acoperă parțial necesarul intern. În acest context, cea mai vulnerabilă componentă pentru România este aprovizionarea cu motorină, țara fiind dependentă de importuri pentru acest combustibil, ca și celelalte state europene.
AVERTISMENT: Autorul
- Impactul războiului se resimte în economia globală: prețul petrolului crește vertiginos, bursele lumii înregistrează scăderi, iar prețul aurului urcă. Pe Bursa de la București, valoarea pieței a scăzut cu 9 miliarde de lei într-un interval foarte scurt.
- După criza financiară din 2008 și pandemia din 2020, generația tânără se confruntă cu a treia mare provocare globală: majorarea costurilor la combustibilioli fosili.
