Armata ucraineană a început să folosească sisteme de apărare Patriot din primăvara anului 2023, însă numărul exact al acestora nu este dezvăluit public. Expertiza indică faptul că Ucraina dispune de cel puțin trei astfel de sisteme, însă acestea nu sunt suficiente pentru a contracara volumul mare de rachete lansate de Rusia.
Autoritățile de la Kiev au declarat anterior necesitatea de a achiziționa încă cinci până la șapte sisteme Patriot pentru a asigura o protecție eficientă împotriva atacurilor aeriene. În total, statele membre NATO dețin aproximativ o sută de asemenea sisteme, însă nu toate sunt complet operaționale.
Un exemplu este și România. Statul român a comandat șapte baterii Patriot printr-un contract de circa 3,9 miliarde de dolari. Până în prezent, au fost livrate patru sisteme, însă doar unul este complet operațional. 
În cadrul unei întâlniri la Casa Albă, președintele Klaus Iohannis și omologul său american, Joe Biden, au discutat despre posibilitatea ca România să ofere Ucrainei unul dintre sistemele deja livrate, dar încă neutilizate. Detaliile unei eventuale decizii rămân confidențiale.
Ce reprezintă sistemul Patriot
Numele Patriot provine din limba engleză – Phased Array Tracking Radar to Intercept on Target. În esență, sistemul este o rețea avansată formată din radare și lansatoare capabile să detecteze și să elimine ținte aeriene înainte ca acestea să ajungă la obiectivele vizate.
Sistemul este fabricat în principal de companiile americane Raytheon Technologies și Lockheed Martin. Prima se ocupă de radare și infrastructura de la sol, iar cea de-a doua produce rachetele interceptoare.
Patriot este un sistem portabil, ceea ce înseamnă că poate fi transportat rapid cu vehicule speciale militare și instalat în puncte strategice.
O baterie Patriot include mai multe componente esențiale:
- radar de supraveghere și detecție;
- stație de control și comandă;
- lansatoare de rachete;
- generatoare de energie;
- vehicule auxiliare pentru suport tehnic.
Radarele au o rază de detectare de peste 150 de kilometri și pot urmări simultan până la 100 de ținte aeriene.
Modalitatea de interceptare a rachetelor inamice
Funcționarea sistemului constă în o succesiune rapidă de operațiuni. Radarele identifică obiectele suspecte și transmit datele către centru de comandă. Aici, sunt analizate coordonatele țintei și se stabilește momentul optim pentru lansarea interceptoarelor.
Lansatorul poate transporta până la 16 rachete, fiind capabil să le lanseze manual sau automat. În timpul zborului, rachetele sunt ghidate prin radare, care actualizează constant traiectoria până la atingerea țintei.
Există două tipuri principale de rachete interceptoare: varianta PAC-2 utilizează o explozie fragmentată pentru distrugerea în apropiere a țintei, în timp ce modelul modern PAC-3 folosește tehnologia „lovitură directă” („hit-to-kill”), lovind direct racheta inamică.
Un sistem de apărare avansat și costisitor
Dezvoltarea sistemului Patriot a început în anii ’60, iar acesta a intrat oficial în serviciu în armata americană în 1981. Prima utilizare în luptă a avut loc în timpul Războiului din Golf. De atunci, tehnologia a fost în permanență modernizată, iar specialiștii estimează că sistemul va rămâne în serviciu cel puțin până în anul 2040.
Costurile sunt considerabile. O baterie Patriot poate ajunge la peste 1,1 miliarde de dolari, iar o singură rachetă interceptoare poate costa aproximativ 4 milioane de dolari.
În prezent, în jur de 19 state utilizează sistemul Patriot, printre care Germania, Polonia, Spania, Grecia, Țările de Jos și România. În afara NATO, asemenea sisteme sunt folosite și de Japonia, Israel, Coreea de Sud sau Arabia Saudită.
Pentru România, aceste echipamente reprezintă un pilon esențial al apărării aeriene, iar activarea acestora în contexte oficiale sau în situații sensibile evidențiază rolul strategic în asigurarea securității regionale.
