Analiza de 10: Când expiră relația dintre Trump și Lukașenko și impactul asupra invitației la Mar-a-Lago sau Casa Albă

Alexandr Lukașenko – președintele Belarusului – este dispus să facă sacrificii majore pentru o invitație la Mar-a-Lago sau Casa Albă. De asemenea, conștientizează că timpul se scurge. Trebuie să obțină cât mai mult de la administrația SUA înainte ca alegerile pentru Congres din noiembrie să-l lase pe Trump paralizat sau distras.

După toate semnalele, relația dintre Donald Trump și Aleksandr Lukașenko rămâne încă puternică.

• Statele Unite relaxează din nou sancțiunile impuse Belarusului, de această dată cele care vizează Ministerul Finanțelor, două bănci de stat și companii de potasă.
• În schimb, Minsk a eliberat încă 250 de deținuți politici, permitând majorității să rămână în țară pentru prima dată.
• O perspectivă și mai atrăgătoare se conturează pentru liderul belarus Alexandr Lukașenko.
• Pot fi ridicate majoritatea sancțiunilor americane, iar o întâlnire față în față cu președintele Donald Trump în SUA devine posibilă.

Advertisement

„Atâta timp cât nicio forță externă majoră nu blochează oportunitatea dialogului, Minskul este pregătit să-și modifice liniile roșii. Și o face mai repede decât anticipau mulți”, notează Artyom Shraibman – specialist în științe politice din Belarus – într-o analiză publicată de Instituția Carnegie pentru Pace Internațională.

„Lukașenko îl copleșește pe Trump cu compliment

Ultimul an a adus o creștere a dialogului tot mai intens între Minsk și Washington, cu un ton preconizat. La fiecare câteva luni, Lukașenko îl primește cu cordialitate pe trimisul special al lui Trump și fostul său avocat, John Cole. De asemenea, îl întâlnește și pe Christopher Smith, contactul oficial al Departamentului de Stat pentru Belarus.

„Îl copleșește pe Trump cu laude. Își oferă serviciile de mediator în numeroase crize internaționale ale lui Trump (deși aceste servicii nu sunt foarte solicitate).

Mai târziu, liderul belarus eliberează o serie de deținuți politici. Cole anunță că vor fi ridicate noi sancțiuni. Procesul se repetă lunar.

Cu toate acestea, domeniul concesiilor reciproce se extinde treptat. Obiectivele devin din ce în ce mai precise.

• Ultima vizită a generat anunțuri despre o posibilă întâlnire între Lukașenko și Trump în Statele Unite. Se pregătesc redeschideri de ambasade.

Ambasadorul SUA ar putea reveni la Minsk pentru prima dată în 18 ani”, menționează Artyom Shraibman.

Statele Unite intenționează să ridice 80% din sancțiunile impuse Minskului?

Cole a afirmat că deținuții politici rămași (aproximativ 900 de persoane) trebuie să fie eliberați până la sfârșitul acestui an.

„Statele Unite vor elimina 80% din sancțiuni dacă toți deținuții politici vor fi liberi.

• Restul de 20% sunt sancțiuni comune cu Rusia.
• Aceste măsuri au fost impuse pentru sancționarea Belarusului în contextul implicării sale în conflictul Rusiei cu Ucraina, fiind astfel excluse.

Lukașenko a declarat că este deschis unui „dialog extins” cu Washingtonul. Probabil se referă la schimbul de prizonieri pentru ridicarea sancțiunilor.

Dialogul cu Minsk rămâne una dintre cele mai productive abordări diplomatice ale SUA în Europa de Est. Nu este surprinzător că și alte state intervin cu solicitări proprii.

• Aliații europeni ai SUA cer eliberarea cetățenilor lor din închisorile din Belarus.
• Melania Trump utilizează relațiile lui Lukașenko pentru a determina Kremlinul să reîntoarcă copiii ucraineni.
• De asemenea, Vilnius, cu sprijinul lui Cole, cer recuperarea a sute de camioane lituaniene reținute în Belarus.

Pentru Lukașenko, o întâlnire cu Trump ar fi mai mult decât o realizare simbolică. Ar reprezenta o oportunitate de a demonstra cât de utilă poate deveni Belarusul pentru SUA.

Trump are o predilecție pentru lingușire și afaceri profitabile. Își exprima și disprețul comun față de elitele liberale europene. Iar speranțele lui Lukașenko nu sunt complet nerealiste”, menționează Artyom Shraibman.

„Regimul lui Lukașenko dispune de multiple moduri de a pedepsi opoziția”

Negocierile cu Washingtonul au arătat că Lukașenko poate fi mai flexibil decât anticipau mulți. Puțini credeau că liderii opoziției din 2020 – Serghei Tikhanovsky, Viktar Babaryka și Maria Kalesnikava – vor fi printre primii eliberați, sau că Lukașenko va renunța la deportarea acestora. Însă, exact acest lucru s-a întâmplat.

„Următoarea etapă critică este arestarea noilor opozanți politici. Opoziția belarusă corect subliniază că Lukașenko a transformat libertatea într-o afacere și nu duce lipsă de deținuți.

Deși s-au acordat sute de grațieri și au fost eliberați, numărul total de deținuți politici a rămas între 1.100 și 1.300 de ani buni, până în ultima vizită a oficialilor americani.

• Înainte ca John Cole să ridice această problemă, se considera că încetarea arestărilor nu mai era posibilă sub Lukașenko.
• Situația s-a schimbat, în special după represiunea dură din 2020. Totuși,„ regimul are multiple măsuri de a pedepsi opoziția, fără a extinde lista prizonierilor politici.
• Modalitățile variază de la intimidare și amenzi, până la arestări administrative.
• Dacă Minsk devine motivat, va putea și probabil va diminua repressionea.

Nu este clar cât va dura această relaxare. După ce își va obține avantajele de la Washington, Lukașenko s-ar putea întoarce la obișnuințele sale. Mai ales dacă administrația Trump se schimbă sau devine distrată. În plus, dacă Uniunea Europeană nu manifestă interes pentru dialog”, explică Artyom Shraibman.

„Imediat după vizita americană, Lukașenko îl contactază pe Putin”

Lukașenko continuă să adopte o poziție fermă pentru susținătorii săi. Insistă că discuțiile cu oficialii americani vizează geopolitica și economia, nu problemele legate de prizonieri politici.

În realitate, consideră Shraibman, liniile roșii ale Minskului se modifică. Washingtonul intenționează să le extindă și mai mult.

„Lukașenko este dispus să facă sacrificii mărețe pentru a primi o invitație la Mar-a-Lago sau Casa Albă. El înțelege că timpul ticăie. Trebuie să obțină maximum de la administrația Trump, înainte de votul pentru Congres din noiembrie. Trump ar putea fi ”paralizat” sau distras de la politica externă.

Există însă o problemă majoră: Rusia. Belarus depinde de Moscova. Manifestațiile externe ale Minskului sunt posibile doar dacă Moscova privește în altă direcție sau are propriile interese.

• Atât Minskul, cât și Washingtonul știu acest lucru și evită provocări majore.
• SUA nu cer ca Lukașenko să se distanțeze de Rusia și nu critică rolul Minskului în război – principalul său păcat în ochii Europei.
• Lukașenko încearcă să-și poziționeze contactele cu Washingtonul în contextul dialogului SUA-Rusia, pentru a arăta că sprijină Moscova.

Imediat după vizita americană, Lukașenko îl contactează pe Putin.

Putin intenționează să valorifice același potențial al lui Trump, ca negociator și perturbator global. Acest fapt îi oferă lui Lukașenko un alibi. Rusia și Belarus acționează sincronizați, împingând Statele Unite în aceeași direcție

„Cronometrul se apropie de zero în Washington”

Însă Belarus nu se află încă în siguranță.

„Între 9 și 15 februarie, mai întâi Serviciul de Informații Externe (SVR) și apoi Ministerul de Externe au transmis că Occidentul dorește să organizeze o nouă încercare de lovitură de stat în Belarus. Au mai spus că Lukașenko trebuie să fie vigilent în relațiile cu SUA.”

• Acest lucru ar fi fost o reacție la invitația lui Lukașenko la summitul pentru Pace, condus de Trump în Washington – la care Rusia nu a fost prezentă – sau o măsură preventivă.
• În orice caz, Lukașenko a evitat să călătorească la Washington, invocând probleme logistice și un program încărcat.
• S-a întâlnit însă cu oficialul rus Serghei Glaziev, asigurându-l că Belarusul nu va/pot merge în alte direcții.

Paradoxal, teama Rusiei îl determină pe Lukașenko să acționeze cu prudență, dar și rapid.

Ora de decizie se apropie în Washington. Donald Trump s-ar putea să piardă interesul pentru regiune sau autoritatea sa globală, la fel și Moscova.

Dacă Kremlinul decide că administrația Trump și-a depășit limitele, șansa lui Lukașenko de a ajunge în Florida s-ar putea estompa complet”, concluzionează Artyom Shraibman analiza publicată în cadrul Instituției Carnegie pentru Pace Internațională.