Strategia mozaic a Iranului continuă să funcționeze, chiar și după eliminarea a 8 lideri cheie ai regimului de la Teheran în atacurile americano-israeliene

Campania militară comună americano-israeliană – „Furia Epică” și „Răgetul Leului” – a compromis elemente-cheie ale conducerii Republicii Islamice, la nivel militar, politic și de securitate internă. Cu toate acestea, Iranul continuă să reziste, iar strategia pregătită în avans pentru situații de criză, de tip „mozaic” – structură de comandă descentralizată – este încă operațională.

Deși eliminarea celei mai înalte autorități a Republicii Islamice, liderul suprem Ali Khamenei, a fost subiectul principal al știrilor internaționale, atacurile americano-israeliene au neutralizat, de asemenea, mai multe personalități importante.

Advertisement

Persoanele eliminate erau cruciale pentru „activitățile maligne ale Teheranului”, conform unui raport publicat de Fundația pentru Apărarea Democrațiilor (FDD).

1. Ali Larijani

Ali Larijani a fost Secretar al Consiliului Suprem de Securitate Națională.

Fost ofițer al Gărzilor Revoluționare Iraniene (IRGC), fost președinte al parlamentului și negociator experimentat în domeniul nuclear, Larijani a fost un arhitect al represiunii dure împotriva demonstranților, realizată de regim.

După moartea lui Khamenei, Ali Larijani devenise unul dintre cei mai importanți mediatori politici ai regimului iranian.

2. Ali Șamkhani

Ali Șamkhani a fost consilier principal al liderului suprem pentru securitate.

De asemenea, Shamkhani a condus Consiliul de Apărare și a avut un rol-cheie în politicile de securitate nucleară, fiind fost șef al Marinei IRGC.

A avut un rol esențial în dezvoltarea programului de rachete al regimului de la Teheran și a direcționat o rețea de contrabandă cu petrol pentru a evita sancțiunile internaționale.

3. Mohammad Pakpour

Mohammad Pakpour a fost comandant-șef al IRGC. Pakpour a îndeplinit diferite funcții în cadrul IRGC, conducând cea mai puternică instituție militară, economică și ideologică a regimului, responsabilă cu protejarea Revoluției Islamice.

A fost sancționat de mai multe țări pentru rolul său în reprimarea violentă a protestatarilor și în activități de neproliferare nucleară.

4. Abdolrahim Mousavi

Abdolrahim Mousavi a fost comandantul-șef al Statului Major al forțelor armate.

Mousavi a trecut de la funcția de comandant-șef al Artesh, armata regulată iraniană, la șef al Statului Major al Forțelor Armate, unde a coordonat principalele structuri militare ale regimului și a sincronizat Artesh cu IRGC.

5. Esmail Khatib

Esmail Khatib a fost ministrul Informațiilor.

Cleric și apropiet al lui Khamenei, Khatib a supervizat acțiunile represive interne ale Ministerului Informațiilor și operațiunile clandestine de asasinat și răpire.

A fost sancționat de mai multe țări pentru supravegherea represiunii, inclusiv detenții arbitrare, tortură și urmărirea disidenților.

6. Gholamreza Soleimani

Gholamreza Soleimani a fost liderul Basij.

Soleimani a condus Basij, cea mai influentă forță paramilitară a regimului de la Teheran, un pilon al opresiunii interne, având ramificații ce cuprind miliția de stradă, unități cibernetice, rețele studențești și baze locale diverse.

7. Daoud Alizade Asgari

Daoud Alizade Asgari a fost comandantul Corpului Libanez al Forței Quds.

Asgari a supravegheat operațiunile regionale ale Teheranului în Liban, fiind principalul legăturător între regim și Hezbollah.

A utilizat resursele naționale iraniene pentru a sprijini activitățile teroriste ale Republicii Islamice, în detrimentul cetățenilor iranieni.

8. Gholamreza Rezaeian

Gholamreza Rezaeian a fost conducătorul Organizației de Informații FARAJA.

Rezaeian a condus unitatea de informații a forțelor de aplicare a legii, un instrument cheie de represiune, responsabil cu monitorizarea, urmărirea și capturarea disidenților.

Forțele de aplicare a legii ale regimului servesc ca primă linie în reprimarea disidenților și au fost responsabile de uciderea a mii de protestatari.

„Regimul iranian consideră «Furia Epică» o amenințare existențială”

Pericolul nu decide, ci informează. Un nivel ridicat al riscului reprezintă un semnal de alarmă.

Conducerea analizează și acționează în funcție de pericol – sau îl ignoră, uneori în detrimentul rezultatelor așteptate și al siguranței celor vulnerabili.

• Operațiunea din Iran, „Furia Epică”, este cea mai amplă demonstrație a forței militare americane în regiune după invazia Irakului din 2003.
• Conflictul pare să aibă ca scop eliminarea – sau sfârșitul – regimului actual din Iran, neutralizarea structurilor coercitive și distrugerea capacității Iranului de a amenința interesele SUA.
• Impactul și rezultatele strategice ale „Furiei Epice” au implicații globale semnificative.

În cele din urmă, „regimul iranian pare să perceapă «Furia Epică» ca pe o amenințare existențială și acționează în consecință”, a notat Nate Freier într-o analiză publicată de Atlantic Council.

Evaluarea Autorului:

• Se reia riscul de conflict în Yemen? Rebelii Houthi „au degetele pe trăgaci”, însă încă nu au intervenit în sprijinul iranianilor. Trei scenarii îngrijorătoare sunt deja pregătite.
• „Companiile fantomă”. Întreprinderile rusești sancționate continuă să susțină „mașina de război” a Rusiei, având contracte cu peste 6.000 de exportatori străini, 4.000 fiind în China.
• Necunoscutul „Taiwan”. Cum profită China de epuizarea resurselor statelor occidentale în regiunea din Orientul Mijlociu. „Este pur și simplu scandalos”.
• Iranul, supus atacurilor cibernetice la toate nivelurile. În 2011, malware-ul Stuxnet a distrus centrifuge nucleare. În 2026, chiar o aplicație populară de rugăciune a fost utilizată pentru a sabota regimul. Cum răspunde Teheranul?