Procurorul de la Curtea Supremă a Greciei, Georgios Sanidas, în retragere, a intervenit în disputa izbucnită între instituțiile judiciare elene și Parchetul European referitoare la mandatul procurorilor delegați greci și la gestionarea cazurilor sensibile.
Fostul procuror șef clarifică limitele atribuțiilor și suveranitatea națională în -un articol de pe dikastiko.gr. El argumentează de ce afirmațiile Parchetului European privind competența exclusivă în reînnoirea mandatului nu au temei legal și contrazic atât regulamentul european, cât și legislația elenă.
Sanidas critică vehement intervențiile care ating instituțiile constituționale, precum procedurile privind răspunderea penală a miniștrilor și imunitatea parlamentarilor, subliniind că Grecia dispune de un stat de drept funcțional, care a acționat pentru protejarea fondurilor europene cu mult înainte de crearea instituțiilor UE. 
În cele din urmă, acesta evidențiază nereguli procedurale specifice în investigările recente ale OPEKEPE, ridicând și problema numărului excesiv de procurori europeni din țara noastră.
Sanidas a scris un articol amplu despre disputa cu EPPO și Laura Codruța Kovesi:
„Procurorul general european Laura Kovesi a avut și încă are poziția, adoptată și de Colegiul Procurorilor Europeni, conform deciziei din 12.11.2025, privind reînnoirea mandatului a trei procurori șefi greci, cu aproximativ opt luni înainte de expirarea mandatului acestora, conform căreia doar Colegiul avea autoritatea exclusivă de a decide această reînnoire, și pentru cinci ani. În același timp, Colegiul Procurorilor Elite nu recunoștea jurisdicția, competența sau dreptul Consiliului Judiciar Elen de a se ocupa de această problemă, și orice abordare ar fi trebuit să fie complet aliniată cu poziția Colegiului.
Inițial, Laura Kovesi a exercitat presiuni, uneori cu amenințări, pentru a determina respectarea poziției sale, inclusiv amenințând că va duce cazul în fața Curții de Justiție a UE și a Comisiei Europene. A exercitat astfel presiuni atât asupra executivului, cât și asupra conducerii sistemului judiciar pentru a susține poziția Colegiului Procurorilor Europeni, poziție pe care și o însușea.
Consiliul de Justiție Civilă și Penală din Grecia s-a opus, reînnoind mandatul celor trei procurori europeni pentru doar doi ani, având ca scop finalizarea anchetelor în curs.
A.D.C. a fost atacat cu apel, după ce Procurorul General European a trimis o întrebare relevantă, și și-a schimbat formal poziția legată de competența Consiliului Judiciar din Grecia. În opinia sa, decizia de reînnoire pentru doar doi ani este ilegală, în timp ce, conform normelor, mandatul trebuie să fie de cinci ani.
Atât poziția inițială a Procurorului European și a Colegiului, cât și cea contrară privind perioada de mandat (cinci în loc de doi ani), sunt evident ilegale și arbitrare, contravenind Regulamentului (UE) 2017/1939 și Legii 4786/2021.
Referindu-se la:
Articolul 17, alineele 1 și 2 din regulament, care specifică:
„(1) La propunerea procurorului șef european, Colegiul desemnează procurorii europeni delegați propuși de statele membre. Acesta poate respinge o persoană dacă nu îndeplinește criteriile. Mandatul pentru procurorii delegați este de cinci ani, cu posibilitatea reînnoirii.”
Procurorii europeni delegați rămân în funcție până la încetarea mandatului și sunt membri ai sistemului judiciar al țării care i-a numit, garantând independența și având calificările și experiența necesare pentru sistemul lor național.
Articolul 13, alineatul (3), prevede că: „Procurorii delegați pot exercita și funcții de procuror național, atâta vreme cât acest lucru nu le împiedică îndeplinirea atribuțiilor deținerii mandatului european”.
Legea 4786/2021, art. 9, alineatele 1 și 6a, stipulează că:
„1. Selecția pentru numirea procurorilor europeni delegați se face de către Consiliul Judiciar Suprem pentru Justiție Civilă și Penală, conform procedurii din Codul de organizare a instanțelor și statutul funcționarilor judiciari…”
a) Procurorii delegați sunt transferați la Biroul special pentru durata mandatului, în conformitate cu procedurile relevante și reînnoirea acestuia,”
Având în vedere cele prezentate, este clar că procurorii europeni delegați, chiar dacă își desfășoară activitatea în statul de origine, rămân membri organici ai sistemului judiciar elen și, pentru orice modificare, decizia revine exclusiv Consiliului Judiciar elen, solicitat și de Procurorul General European anterior numirii.
Este evident că insistarea asupra reînnoirii mandatului pentru doar doi ani, în loc de cinci, fără decizie a Consiliului Judiciar, este ilegală și contrară normelor europene și naționale.
De asemenea, poziția conform căreia reînnoirea trebuie să fie obligatoriu pentru cinci ani este nejustificată, fiind în contradicție cu prevederile regulamentului și logică administrativă.
Poziția Procurorului European și a Colegiului de a impune o reînnoire de cinci ani nu are suport legal, deoarece:
1) Acest lucru nu este prevăzut în Articolul 17 din Regulament, care lasă această decizie organelor competente ale statului;
2) Nu este logic ca reînnoirea majoră să fie posibilă, însă perioada de reînnoire să fie obligatorie pentru cinci ani.
B. Laura Kovesi intervine inoportun, în mod necompetent, în ordinea juridică greacă, oferind sugestii și declarații care depășesc atribuțiile sale și ignoră competențele legale, în primul rând, ale autorităților elene și ale Parlamentului acestei țări.
Deci, în special:
I. Modificarea prevederilor constituționale sau a conținutului lor sunt atribuțiile exclusive ale legislativului și ale organelor competente elene. Sugestiile privind amendarea articolului 86 al Constituției, fac parte dintr-o comportare neglijentă, ce ignoră limitele de competență ale instituțiilor europene și naționale, și nu respectă Regulamentul (UE) 2017/1939.
II. În declarațiile anterioare, a afirmat că prevederile privind imunitatea parlamentarilor și ministrilor, care nu sunt în competența sa, trebuie abrogate, dar aceste aspecte sunt reglementate de legislația internă și constituție, și nu pot fi modificate de către Procurorul European.
În privința imunității parlamentare, trebuie menționat că această chestiune se află în sfera responsabilității parlamentului și a legislației naționale, fiind în afara atribuțiilor Procurorului European. De asemenea, prevederile europene recunosc existența și acceptarea imunității pentru anumite persoane, iar în cazul în care investigațiile sunt îngreunate, Parchetul European poate solicita ridicarea acesteia conform regulamentului.
III. Procurorul European se opune unei propuneri legislative care ar accelera judecarea plângerilor împotriva UE, dacă sunt implicați parlamentari, deoarece aceasta ar putea limita investigarea amănunțită a acestor cazuri.
Înainte de exprimarea protestului, ar fi de dorit ca:
1) să se amintească faptul că a fost întrebat (greșit) de Ministerul Justiției despre acest regulament și și-a exprimat pentru el o opinie favorabilă;
2) să se investigheze:
a) motivele pentru care cei doi procurori europeni au menținut dosarul, în care se presupune implicarea parlamentarilor, aproape trei ani, deși timpul legal pentru anchetă nu depășește 10 luni;
b) cine a făcut publice numele parlamentarilor și miniștrilor, deși ancheta era secretă,
c) motivele pentru care procurorii europeni nu au convocat toți implicații pentru audieri, inclusiv pe cei cu imunitate, în condițiile în care conform Articolului 244 al Codului de procedură penală, acest lucru era obligatoriu, pentru o imagine completă a cazului, și pentru solicitarea ridicării imunității eventualilor inculpați;
d) motivul pentru care nu au așteptat concluziile expertizei care ar fi clarificat dacă a existat prejudiciu adus UE, și de ce, în loc, au solicitat ridicarea imunității, iar această acțiune a fost mediatizată;
și, în general, să se investigeze când a fost solicitată opinia experților și când au fost primite raporturile acestora.
Totodată, trebuie să se considere că toate aceste manipulări și acțiuni, dacă nu au fost întâmplătoare, pot fi rezultatul intenției de a discredita și de a influența negativ procesul judiciar, fiind în contradicție cu misiunea curată a sistemului judiciar și a statului de drept.
Laura Kovesi ar trebui să realizeze că sistemul judiciar grecesc, în colaborare cu autoritățile naționale, precum și cu cele ce aplică legea în diferite instituții, a fost întotdeauna dedicat protejării intereselor UE și combaterii infracțiunilor financiare, în mod transparent și eficient, fără a ceda presiunilor externe.
Referitor la sprijinul financiar pentru fermieri și crescători, precum și asupra ilegalităților legate de fondurile europene, autoritățile elene au adoptat măsuri și au fost implicate în anchete, inclusiv în diverse cazuri penale, anterior creării Parchetului European. Trailerul și condamnările din astfel de cazuri atestă acțiuni rapide și eficiente ale justiției elene, în avantajul intereselor financiare ale UE și ale cetățenilor respectuoși ai legii.