Război de gherilă în Strâmtoarea Ormuz: strategia flotilei secrete a Iranului împotriva blocadei SUA

Donald Trump a notificat că a suspendat atacurile militare premeditate împotriva Iranului, în contextul „progreselor” în negocierile de soluționare a conflictului. Anterior, a informat Congresul despre „sfârșitul confruntării armate”. Însă acordul pentru pace este în continuare în proces de formulare. Liderul de la Washington trebuie să decida între menținerea blocadei navale impuse Iranului și inițierea unei noi faze de confruntări.

Restricțiile impuse de SUA reduc semnificativ livrările de petrol din Iran, conform unei analize realizate de The Insider.

• CIA estimează că sistemul financiar și economic al Teheranului dispune de un tampon de rezistență de cel puțin trei până la patru luni.
• Este un interval considerat excesiv de lung de către experți pentru administratia Trump.
• Totodată, nu există o clarificare asupra tipului de acțiune militară care ar putea forța conducerea iraniană să facă concesii.
• Nici „atacurile de tip decapitare”, nici distrugerea unei părți semnificative a forțelor armate și a industriei apărare a Iranului nu au atins aceste scopuri.

Advertisement

Se pare că, în ciuda asigurărilor oferite de Donald Trump, conflictul s-ar putea prelungi.

Iranul nu renunță la rezistență și impune condiții

Toate inițiativele de pace cunoscute au avut până acum disensiuni în privința unor puncte esențiale:

• Destinul stocurilor de uraniu îmbogățit acumulate de Iran
• Starea de funcționare a instalațiilor nucleare iraniene
• Controlul asupra Strâmtorii Hormuz
• Compensațiile pentru prejudiciile suferite
• Încetarea confruntărilor împotriva partenerilor regionali ai Iranului

Planurile iraniene disponibile publicului sunt destul de explicite, fie contrazic în mod direct inițiativele americane, fie amână discuțiile asupra acestor subiecte pentru un moment nedeterminat.

Iranul insiste asupra următoarelor condiții:

• Persistența capacităților iraniene de îmbogățire a uraniului
• Stoparea ostilităților împotriva partenerilor iranieni de pe toate fronturile (inclusiv Libanul)
• Anularea blocadei navale impuse de SUA și eliminarea sancțiunilor ONU și americane
• Restituirea activelor iraniene și despăgubiri pentru prejudiciile provocate de război
• Retragerea tuturor trupelor occidentale din zonele de frontieră cu Iranul

Trump a declara de repetate ori că nu intenționează să accepte astfel de condiții.

Impactul real al blocadei impuse de SUA asupra Iranului

Comandamentul Central al SUA (CENTCOM) a anunțat începutul blocadei la ora 10:00, ora estică, pe 13 aprilie.

Restricțiile se aplică tuturor navelor care pleacă din porturile iraniene și din apele adiacente. Traficul în Golful Persic și Golful Oman este restricționat.

• Blocada implică grupuri de forțe navale ale portavioanelor.
• Sunt conduse de portavionele USS Abraham Lincoln (CVN-72) și USS George H. W. Bush (CVN-77).

• Participă și a 31-a Unită expediționară a Marinei americane, din cadrul Corpului Pompierilor Marina.
• Forța totală include peste 200 de aeronave, 20 de nave și 15.000 de militari, conform celor de la The Insider.

Forțele armate americane aplică blocada atât prin confiscări de nave, cât și atacuri directe asupra vaselor.

Linia de control reală se află est de Strâmtoarea Ormuz, în apele Golfului Oman și ale Mării Arabiei, pentru a limita riscurile unor atacuri din partea Iranului.

Iranul găsește metode de „evadare” din blocada SUA

Potrivit CENTCOM, până la 27 mai 2026, un număr de 109 nave comerciale au fost „redirijate” de la începutul blocadei, iar alte patru au fost „imobilizate” forțat.

• Până în luna mai, 70 de petroliere fuseseră complicate să intre sau să iasă din porturile iraniene.
• Capacitatea combinată de transport a acestor petroliere era peste 166 de milioane de barili.

Pagubele financiare suportate de Iran au fost estimate la peste 13 miliarde de dolari.

• Conform The Insider, petrolierele din „flota-of-ființă” își dezactivează sau maschează semnalele de identificare, făcând dificilă detectarea lor.
• Astfel, urmărirea acestor nave în larg devine o provocare complexă.

Estimările de pe platforma Vortexa indică că peste 100 de petroliere și transportoare de gaze au încălcat cu succes restricțiile navești încă de la început.

TankerTrackers afirmă că, începând cu 12 mai, Iranul nu reușise să exporte țiței prin mare (cu excepția produselor petroliere) de la jumătatea lunii aprilie.

Conflictele dintre blocada SUA și cea iraniană asupra navigației

Flota iraniană încă dispune de numeroase ambarcațiuni de patrulare rapide și mici, iar în scenariu pot apărea mine, sisteme de lansare terestre și drone.

Acestea mențin o blocadă eficientă asupra navelor comerciale care încearcă să traverseze independent Strâmtoarea Ormuz.

• Navele de patrulare și dronele nu pot asigura singure protecția petrolierelelor iraniene.
• Blocada Iranului servește drept presiune asupra aliaților SUA din Golful Persic.
• De asemenea, exercită o presiune asupra pieței globale de energie.
• Restricțiile americane vizează exclusiv sectorul de export de petrol al Iranului.

Autoritățile iraniene își manifestă intenția de a controla și monetiza Strâmtoarea Hormuz, dorește să includă această chestiune în negocieri viitoare.

Este un adevărat „război de gherilă” naval în Strâmtoarea Ormuz. Forțele iraniene patrulează apele, amplasează noi câmpuri de mine, capturează și atacă nave care încearcă să spargă blocada.

La sfârșitul lunii mai, forțele occidentale au atacat ambarcațiuni cu mine și puncte de lansare terestre. Iranul a încercat să atace o bază aeriană din Kuweit.

Deși s-a observat o încetare temporară a ostilităților, începând cu 7 aprilie, Iranul a lansat cel puțin 320 de drone și rachete asupra obiectivelor din țările vecine și a apelor adiacente.

• Pagubele provocate de Iran în urma atacurilor sunt estimate la 270 de miliarde de dolari, echivalent cu PIB-ul anual al țării înainte de conflict.
• Restricțiile navale americane forțează Iranul să rețină petrol în tancuri și pe platforme terestre.
• Încărcările au scăzut de la 2,1 milioane de barili pe zi în aprilie la doar 640.000 în mai 2026.

Rezervile de petrol ale Iranului în petrolierele din zonele neaflate sub controlul marinei SUA au scăzut de la 122 de milioane de barili la 89 de milioane.

Deminarea Strâmtorii Hormuz, proces întârziat

Iranul refuză să înceteze obstrucția traficului maritim în Strâmtoare, atâta timp cât restricțiile navale americane continuă.

Deminarea promisă de Donald Trump a stagnat. Conform estimărilor Departamentului american al Apărării, procesul va dura aproximativ șase luni și va fi posibil doar după încheierea conflictului.

• Costul oficial al operațiunii s-a ridicat la 25 miliarde de dolari.
• Estimările mai realiste, luând în calcul daunele și pierderile, indică între 40 și 50 miliarde de dolari.

Forțele americane au consumat între 25% și 50% din rezervele totale de muniții și rachete ghidate, iar reaproviționarea va dura între 42 și 64 de luni pentru sectorul de apărare, conform analizei The Insider.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Îngrijorare la Pentagon. China dezvoltă un sistem de navigație fără GPS, pentru a evita urmărirea submarinelor. „Operațiunile SUA în Indo-Pacific devin mai complicate”
• Gheață subțire în Arctica. Cooperarea dintre Rusia și China este extrem de fragilă. Ce calcule se fac la Beijing
• Câți militari au dezertat din armata Ucrainei în primele 10 luni ale anului 2025, comparativ cu perioada 2022 – 2024. „Diviziuni tot mai acute între societate și sistemul mobilizării”
• După un impas de durată, relația Rusia – Japonia se reîncălzește, cu implicarea lui Donald Trump, iar în peisaj apar și China și Coreea de Nord
• Moscova și politica post-Orbán în Europa Centrală. Rusia pierde teren în Ungaria, dar urmărește alte priorități. „Standard de propagandă și dezinformare”